O melodie vesel? se auzea din ma?ina lui DooSan ?n timp ce el conducea pe una dintre cele mai aglomerate str?zi din Seul. Cu toate acestea, asta nu-l deranja prea tare, la fel cum nu-l deranja s? vad? acea coad? kilometric? de ma?ini ce se ?ntindea ?n fa?a lui, de?i se gr?bea pu?in ?i ar fi fost nevoie s? fi luat o alt? rut?. Fiind ?ns? p?rea tarziu pentru asta, nu-i r?manea decat s? se bucure de frumoasa melodie ce se auzea la radio.

  De altfel ?i pl?cea enorm acea melodie ce se auzea ?n acele clipe la radio. ?i ?tia versurile pe care le fredona sub nas ?n timp ce degetele sale b?teau barabana pe volan, semn c? DooSan era fericit. Da, se sim?ea fericit nu doar din cauza melodiei, ci ?i a faptului c? planurile sale erau pe cale s? se ?mplineasc?.

  De fapt, pentru a face acele planuri, DooSan a petrecut destule ore ?nchis ?n biroul lui ?ntunecat. Astfel, timp de mul?i ani, a luptat cu el ?nsu?i s? r?man? concentrat pe munc?, a?teptand cu ?nfrigurare momentul ?n care visele sale vor deveni realitate. Vise legate de scopuri bine schi?ate ?n minte ?i pe care avea de gand s? le realizeze cu orice pre?.

  Astfel, fiind con?tient de faptul c? era cat pe ce s?-?i realizeze acele vise, DooSan se sim?i cu adev?rat fericit. ?i, pentru prima dat? de cand devenise procuror, ?ncet? s? regrete ale sale decizii. ?n acela?i timp, era convins s?-?i fac? singur dreptate pentru cele ?ntamplate ?n urm? cu ?apte ani cand pierduse pe cineva drag, pe fratele s?u, YuSan, al c?rui asasin a?a ?i nu fusese pedepsit nici pan? ?n prezent. ?i, gandindu-se la asta, DooSan sim?ea adesea c? era pe cale s?-?i ias? din min?i. Dar se for?? totu?i s? se ?in? ?n maini, c?ci chiar nu putea s? colapseze ?n acele clipe.

  ?ntr-un final, cand ?i sun? telefonul, DooSan se v?zu nevoit s? se ?ntoarc? la realitate, r?spunzand la acel apel cu voce duioas?, ?V? ascult, procuror Yun Marie,” spuse DooSan gentil. Apoi zambi cand auzi, la cel?lalt cap?t de fir, vocea dulce a unei femei:

  ?Iar ??i ba?i joc de a ta mam?,” ?i spuse Marie, care se afla ?n gr?din? ?n acele clipe, avand grij? de tufele de trandafiri.

  Ceva ce Yun Marie ura de altfel: s? aib? grij? de plante. Totu?i, ?n cei ?apte ani de cand ??i pierduse unul din feciori, ?nv??ase s? ?ngrijeasc? trandafirii, care fuseser? de fapt florile preferate ale lui YuSan. Fu chiar el cel care adusese acele tufe de trandafiri cu vreo doi ani ?nainte de moartea sa, avand grij? de ele cat tr?ise. De aceea ?i n-o l?sase inima pe Marie s? le lase s? se ofileasc? dup? ce YuSan trecuse ?n nefiin??.

  ?n cele din urm?, dup? ce fu capabil? s? alunge acele ganduri sumbre care puser? brusc st?panire pe ea, Marie scutur? din cap ?i-l ?ntreb? pe DooSan, ?Unde e?ti?”

  ??n drum spre sta?ia de poli?ie,” r?spunse el. Spunand asta, DooSan ?ncerc? s? par? calm. Cu toate acestea, nu-?i putu ?n?ela mama, care ?l ?tia cel mai bine pe lumea asta. De altfel Marie ??i putea da seama de cum se sim?ea al ei fecior doar auzindu-i vocea. De aceea, cand ?l auzi spunand aceste cuvinte, ?n?elese c? aceea nu era cu siguran?? vocea fericirii a?a cum voia DooSan s? par?. Chiar ?i a?a, nu-i spuse nimic. Doar ascult? ?n t?cere cand el ?i spuse mai apoi, ?Azi e prima zi, ??i aminte?ti?”

  ?Da, ?mi amintesc. Cu toate acestea am crezut c? ai renun?at la acea idee, DooSan," ?i spuse Marie, ?ncruntandu-se. ?De fapt, nu sunt de acord cu planul t?u, fiule. Cred c? ar fi mai bine dac? ai renun?a."

  ?Nici vorb?," strig? DooSan. ?Am a?teptat ziua asta timp de ?apte ani, mam?! ?apte lungi ani am a?teptat ca ziua asta s? vin? ?i nu am de gand s? renun? acum. Nu atat de u?or. Nu ?nainte s-o fac s? se tarasc? la picioarele mele, cerand iertare pentru ce i-a f?cut lui YuSan. ?i o s-o fac legal."

  ?Poate c? ai dreptate gandind astfel, DooSan. Totu?i… te po?i arde ?n acela?i foc pe care ?ncerci s?-l aprinzi pentru ea, fiule, c?ci… f?r? dovezi…”

  ??tiu, mam?! ?tiu c? f?r? dovezi n-o pot face s? pl?teasc? pentru ce a f?cut, dar le voi g?si. De fapt am de gand s-o fac pe ea s?-mi aduc? acele dovezi. O voi demasca ?n fa?a lumii ?ntregi dup? asta, iar cand asta se va ?ntampla, o voi ?ngropa de vie. Jur." Dup? asta, tremurand tot, DooSan inspir? adanc, ?ncercand s? se calmeze. ?ntr-un final, cand sim?i c? se putea iar controla, ?ntreb?, ?De ce-ai sunat?”

  ?S?-?i amintesc despre desear?. Am preg?tit totul pentru ceremonie. Trebuie doar s? fii prezent. YuSan are nevoie de noi,” spuse Marie. ?Vii?”

  ?Da, voi veni, mam?!”

  ?Atunci te a?tept la orele ?apte!” Marie spuse ?i ?ntrerupse apelul.

  ?nc? ascultand tonul apelului ?ntrerupt, DooSan se ?ncrunt?. Apoi, ?nchise ?i radioul, sim?ind c? melodia care ?l f?cuse fericit pan? atunci ?ncepuse s?-l irite. Mai ales se sim?i nervos ?i trist ?n clipa ?n care sunetul asurzitor al ambulan?ei care trecu pe al?turi ?l for?? s? se ?ntoarc? ?n timp…

  ***

  CU ?APTE ANI ?N URM?

  Ajungand ?n fa?a depozitului abandonat, care era ?nconjurat de poli?i?ti ?i de benzi galbene, DooSan ie?i ?n fug? din a sa ma?in? luxoas? ?i fugi spre intrare. De intrat nu putu intra ?ns?, la fel cum nu putu trece de acele benzi, c?ci doi poli?i?ti ?i barar? calea, iar DooSan se v?zu nevoit s? lupte cu ei ca s?-l lase s? treac?. Ba chiar ?ncepu s? strige la un moment dat, cand v?zu c? nu poate sc?pa de ei:

  ?Acolo, ?n?untru, e fratele meu, idio?ilor! Da?i-mi voie s? trec! Trebuie s?-l v?d! Trebuie!”

  ?ncercarea lui de-a trece de poli?i?ti e?u? ?ns?, c?ci nu-l ajutar? nici lacrimile ?i nici strig?tele s? fie l?sat s? treac?. Ba chiar p?rea c? lacrimile celea ?mpietreau ?i mai mult inimile de o?el ale poli?i?tilor, care r?maser? pe pozi?ii, nepermi?andu-i s? avanseze nici m?car un metru, de?i tot ce-?i dorea DooSan ?n acele clipe era s? intre ?n acel depozit ?i s?-?i vad? fratele.

  This tale has been pilfered from Royal Road. If found on Amazon, kindly file a report.

  Dar, de?i cei doi poli?i?ti ?l tratau ca pe un nimeni, c-o r?ceal? care ar fi speriat pe oricine, DooSan r?mase ?i el pe pozi?ii, strigandu-le cu ?i mai mult? for??, ?Am spus s? m? l?sa?i s? trec!”

  ??i noi v-am spus c?-i imposibil, domnule. Acesta e locul unei crime ?i nimeni nu trece f?r? permisiune,” ?i spuse unul dintre agen?i. ?Cineva a murit acolo. Astfel, pan? cei de la CNS nu cerceteaz? locul pentru dovezi, nimeni nu intr? acolo. Nici m?car musca.”

  Auzindu-l pe poli?ist spunandu-i c? cineva murise ?n acel depozit, DooSan ?nlemni. Mai mult, ?n clipa ?n care v?zu doi membri CNS c?rand un sac mortuar pe o targ?, i se opri inima ?n piept pentru cateva clipe, iar buzele sale aproape livide murmurar?, ?Nu poate fi!” Apoi, de parc? ?nnebunise ?n timp ce se holba la sacul mortuar, DooSan ?i ?mpinse pe cei doi poli?i?ti din calea lui ?i se apropie de targ?.

  V?zandu-l pe DooSan apropiindu-se ?n fug? de medicii legi?ti, cei doi poli?i?ti se repezir? s?-l ajung? din urm?. Cu toate acestea, cand erau cat pe ce s? pun? mana pe el ?i s?-l scoat? pe sus de acolo, Kan le f?cu semn s?-l lase ?n pace, iar ei se ?ntoarser? la locul lor. Dar, de?i plecar? de lang? DooSan, nu-l sc?pau din ochi, c?ci erau deja con?tien?i de faptul c? un om ?ndurerat e mereu capabil de orice.

  Totu?i, de?i DooSan p?rea a nu fi ?n toate min?ile ?n acele clipe, era doar o aparen??. El era mai mult decat con?tient de ce se ?ntampla, doar c? se ?nc?p??ana s? nu accepte realitatea. De aceea se vedea atat de mult? suferin?? ?n ochii lui ?n timp ce privea la sacul mortuar ce z?cea pe targ?.

  Acela?i lucru li se ?ntampl? ?i lui Kan ?i Gi, un alt detectiv asignat ?n acel caz - ei tot se holbau la DooSan ?i la sacul mortuar, ?ncercand s? ghiceasc? ce va urma dup?. Totu?i, v?zand c? DooSan p?rea rupt de realitate ?i c? n-o s? se mi?te din locul lui prea curand, nu f?r? s?-l vad? pe cel decedat, Kan le f?cu semn medicilor legi?ti, iar aceia l?sar? targa jos ?i se d?dur? ca?iva pa?i ?n spate.

  Astfel, respirand ?ntrerupt ?i tremurand ca naiba, DooSan continu? s? se holbeze la sacul mortuar ?nc? o vreme. Apoi, cand fu ?n sfar?it capabil s?-?i controleze emo?iile, ?ngenunche lang? targ? ?i deschise fermoarul sacului. V?zand fa?a celui decedat, care era fratele s?u YuSan, DooSan l?s? s?-i scape un oftat dureros din piept, ?n timp ce buzele sale aproape livide ?optir? un abia auzit ?Oh, Doamne, numai nu asta!”

  Apoi, cu man? tremurand?, DooSan termin? de deschis fermoarul sacului ?i-i atinse fa?a ?i mainile lui YuSan. Astfel, atingand ?i restul corpului, putu vedea ?n sfar?it rana de pe abdomen. O ran? care ?l f?cu s? se cutremure iar de parc? ar fi fost scuturat de friguri.

  ?n cele din urm?, cand ?l auzi pe Kan spunandu-i, ?Credem c-a fost ?njunghiat pan? la moarte,” DooSan ?nghi?i ?n sec ?i scra?ni printre din?i:

  ?Cine-a f?cut asta?”

  ?Credem c-a fost tan?ra pe care am g?sit-o lang? el, dar nu suntem siguri. Trebuie s? investig?m mai ?ntai. Doar astfel vom ?ti de-i adev?rat sau nu," r?spunse Gi.

  Nu fu ?n stare detectivul s?-?i termine bine gandul cand se v?zu nevoit s? tresar? din cauza strig?tului lui DooSan, ?Unde-i? Unde-i asasina care a ?ndr?znit s?…?” O ?ntrebare ce r?mase f?r? un r?spuns verbal cand DooSan ?i v?zu pe cei doi paramedici sco?and-o pe SolHi din depozit pe o targ? ?i fugind mai apoi spre ambulan?a care ?i a?tepta nu departe ?i care scotea un sunet infernal.

  V?zand-o, DooSan pur ?i simplu ?nnebuni. Mai ales cand v?zu masca de oxigen pe fa?a ei ?i ?n?elese c? respira ?nc?. Asta ?ns? nu conta pentru el: nici c? SolHi era incon?tient?, c-o ran? adanc? la cap care sangera continuu, ?i nici faptul c? paramedicii ??i strigau unul altuia s? se gr?beasc? c? poate avea un alt atac de cord.

  Tot ce conta pentru DooSan era c? ea era ?nc? vie, dar c? nu era corect. ?n?elese c? nu-i putea permite s? plece de acolo ?nc? respirand cand fratele s?u z?cea ?ntr-un sac mortuar. Ea trebuia s? zac? lang? fratele lui, acest gand ?i trecu lui dintr-o dat? prin minte. De asta DooSan ?n?f?c? dintr-o dat? bastonul unuia dintre poli?i?ti ?i se repezi dup? paramedici.

  La doar doi pa?i de-a o r?ni ?ns?, fu ?n?f?cat de Kan ?i Gi ?i tras ?ntr-o parte. Ei chiar se v?zur? nevoi?i s? lupte cu DooSan, care nu gandea deloc logic ?n acele clipe. Chiar ?i a?a, fiind mai puternici decat era el, ?l putur? ?mpiedica s? se apropie de ea ?i s?-i fac? r?u. Dup? care le f?cur? semn paramedicilor s? plece de acolo, iar ei urcar? ?n ambulan?? cat de curand ?i p?r?sir? locul.

  V?zand ambulan?a plecand, DooSan ?n?elese c? pierdea ?i ultima ?ans? s? se r?zbune pe ea ?i s?-?i fac? dreptate. De aceea ?ncepu s? se zbat? iar ?i s? strige la cei doi detectivi, ?Doar da?i-mi voie s?-i fac dreptate fratelui meu! Nu merit? s? tr?iasc? ?n timp ce fratele meu e mort. De ce-i ?nc? ?n via?? dac? YuSan e mort? Trebuie s? moar? ?i ea. Nu merit? s? tr?iasc? dup? ce i-a f?cut fratelui meu. Dac? el e mort trebuie s? moar? ?i ea: aici ?i acum.”

  ?Han DooSan, gande?te logic!” ?i strig? Kan. ?Pan? la urm? nu ?tim dac?-i cu adev?rat vinovat? sau dac? e doar o victim?. Astfel, pan? nu afl?m adev?rul, nu putem judeca pe nimeni.”

  ?Nu-mi pas? dac?-i inocent? sau nu!" Strig? ?i DooSan, ?nnebunit. ?Chiar nu-mi pas? de-i nevinovat? sau nu. Simplul fapt c? a fost acolo cand YuSan a murit o face o criminal?,” spuse DooSan printre lacrimi amare care-i sc?ldau obrajii. ?Dac? m? l?sa?i s? fac ce… pentru onoarea fratelui meu… eu…”

  ?Ce anume ??i dore?ti, DooSan?" ?l ?ntreb? Gi. ?S? devii ?i tu un criminal?” Acea ?ntrebare ?l f?cu pe DooSan s? se holbeze la el o vreme. ?n acela?i timp p?rea c? nu-l vede.

  ?ntr-un final, aproape lipsit de puteri, DooSan murmur?, ?Nu-mi pas?, pentru c? ea… ea… doar da?i-mi voie s?…s?" Nu-?i termin? gandul datorit? emo?iilor care puser? ?n cele din urm? st?panire pe el, nedandu-i voie s? respire liber.

  Ascultand plansul lui DooSan, cel f?r? cuvinte ?i ?n?bu?it, Kan ?i spuse, ??tiu c?-i greu pentru tine acum, dar, ucigand-o, nu-l readuci la via?? pe YuSan ?i nici n-o s? te fac? s? te sim?i mai bine. Singurul lucru pe care-l vei reu?i va fi s?-?i manje?ti mainile cu sange. Astfel, dac? vrei s? sufere, permite-i s? fie pedepsit? de lege. ?i va fi pedepsit? dac?-i vinovat?,” ?i spuse Kan. ???i promit, Han DooSan, c-o s-o fac s? pl?teasc? pentru tot dac? investiga?ia demonstreaz? c?-i asasina lui YuSan ?i voi fi eu cel care-o va ?nchide ?ntr-o ?nchisoare de maxim? securitate.”

  Dup? astfel de cuvinte, DooSan nu mai spuse nimic: doar ?ngenunche lang? trupul lui YuSan, sim?indu-se complet lipsit de puteri, ?n timp ce sunetul strident al ambulan?ei ce p?r?sea locul ?i r?suna ?ntruna ?n urechi. Apoi, cu capul plecat ?i cu pumnii stran?i, ??i privi fratele. Nu mai ?ndr?zni ?ns? s?-i ating? mainile lui YuSan - doar murmur?, ?De ce, frate? De ce ai permis s? fii ucis de o femeie? De ce te-ai l?sat ucis ?i ne-ai l?sat, f?candu-ne s? suferim enorm?”

  Dar nimeni din cei prezen?i nu-i r?spunse. La fel nu-i r?spunse nici YuSan. ?i, din cauza asta, DooSan doar ??i puse capul pe pieptul fratelui ?i planse mult, ?tiind c? era ultima oar? cand puteau fi atat de aproape unul de cel?lalt.