Intrand ?n cl?direa poli?iei, Yoon Suk v?zu forfota obi?nuit?: oameni care strigau unii la al?ii ?i delincven?i care ?ncercau s? ob?in? gra?ierea, sus?inand c? n-aveau nici cea mai mic? idee c? ceea ce au f?cut era ilegal. La fel, mai erau acolo ?i din cei care st?teau chitic ?ntr-un col? al s?lii, pandind momentul oportun ca s? spele putina. O priveli?te cu care Yoon Suk era obi?nuit deja, dar pe care n-o putuse nicicand ?n?elege pan? la urm?.

  La fel ca ?i Yoon Suk era ?i Chan Choli confuz, c?ci, imediat ce intrar? ?n sec?ia de poli?ie, se oprir?. El ?ns? nu era confuz din cauza acelora?i motive, ci pentru c? ?ncerca cumva s? scape de acolo, pretinzand c? nu ?n?elegea nimic. Ceva ce nu-l ajut? pan? la urm?, c?ci Yoon Suk era deja obi?nuit cu astfel de trucuri ?i nu-l sc?p? din ochi nici m?car pentru o secund?. Ba chiar ?l ?i pocni peste ceaf? la un moment dat, cand Chan Choli refuz? s? mearg? mai departe. Dup? care ?i ?uier? delincventului la ureche, ?Haide, omule, mergi odat? c? n-am toat? ziua la dispozi?ie cu tine!”

  Auzind ?ndemnul lui Yoon Suk, Chan Choli marai drept r?spuns, ?Atunci… ?nceteaz? a m? mai ?mpinge de la spate!” Un r?spuns r?spl?tit c-o durere ascu?it? ?n bra? cand Yoon Suk i-l r?suci la spate. Dup? care, ca s?-l ?nve?e minte pe Chan Choli, Yoon Suk ?i d?du un picior ?n fund ?i altul ?n genunchi, f?candu-l pe acesta s? se clatine pe picioare. Desigur, dup? asta veni ?i r?spunsul verbal al detectivului la ?ndemnul anterior al lui Chan Choli:

  ?Sau ce? Vei fugi cumva?” Spunand asta, Yoon Suk zambi, ?ncrez?tor ?n cuvintele ?i ac?iunile sale. Chiar pretinse a-l pocni iar pe Chan Choli, cand ?l v?zu pe acela ?ncruntandu-se. Dup? asta, v?zandu-l pe individ f?cand un pas ?n spate, Yoon Suk zambi ?i, ?n?f?candu-l de bra?, ?l stranse atat de tare c? Chan Choli icni, ca s?-l ?mping? mai apoi spre celule, zicandu-i, ?Desigur c? nu, c?ci n-o s? permit eu asta. Nu atata timp cat sunt eu aici s? fiu cu ochii pe tine ?i s?-?i t?b?cesc fundul de-o s? fii un b?iat r?u.”

  ***

  ?Ian SolHi, doar stai unde e?ti acum!" Strig? Kan, intrand ?n sec?ie ?n urma lui SolHi, Yoon Suk ?i Chan Choli. Un strig?t care n-o impresion? pe SolHi prea mult, c?ci nu se opri, ci continu? s? avanseze spre du?uri. Cu toate acestea, ?n clipa ?n care Kan strig? de r?sun? ?ntreaga sec?ie de poli?ie, ??i-am spus s? stai unde e?ti, SolHi, sau jur c? vezi ce fel de pui de drac sunt,” ea se opri. Apoi, ?ncet, se ?ntoarse spre dansul, deloc deranjat? de strig?tul lui, iar asta se vedea ?n felul ?n care continua s? ca?te: prelung ?i ne?ntrerup, oarecum plictisit?.

  ?n cele din urm?, v?zand ochii lui Kan sc?p?rand din cauza ?neru?in?rii” ei, SolHi spuse, ?Da, ?efu, sunt numai urechi! Da, da, stau chiar aici!” Totu?i, nu f?cu decat s?-l enerveze pe Kan mai mult, prin comportamentul ei, care se opri ?i el ?n cele din urm?, uitandu-se la ea de parc? l-ar fi v?zut pe Diavol, cu care avea de gand s? se r?zboiasc?. Anume privirea lui ?i-i d?du lui SolHi de ?n?eles c? discu?ia ceea dintre ei avea s? fie una de lung? durat?. De aceea ?i se f?cu comfortabil? pe un scaun, ?ntreband plictisit?, ?Ce de data asta?”

  ?n?elese ?ns? cat de curand c? nu pusese ?ntrebarea corect? cand Kan, care ar?ta ca un taur ce v?zuse ro?u ?n fa?a ochilor, strig? iar la ea, ?Ce de data asta? Ia, Ian SolHi, ?i-ai pierdut cumva de tot ru?inea sau ce?”

  Nici de data asta nu reu?i s-o fac? pe SolHi atent?. Ea, plictisit?, se mi?c? pe scaun ?i, c?scand, ?ntreb?, ?Ru?ine? Ce-i asta? Ceva absolut indispensabil unui detectiv?”

  R?spunsul ei ?l ?nnebuni pur ?i simplu pe Kan. Acesta, f?cand ochi mari de mirare ?i sup?rare ?n acela?i timp, ridic? mana ?i se pref?cu a o lovi de cateva ori. Cu toate acestea, ?n?elegand c? teatrul lui ieftin nu-i servea la nimic, apuc? un dosar de pe mas? cu care inten?ion? s?-i dea ?n cap lui SolHi. Se r?zgandi Kan ?n cele din urm? cand SolHi ??i fix? privirea inocent? ?ntr-a lui, cer?ind parc? s-o lase ?n pace. Nu acela?i gand p?ru s?-l aib? Kan ?ns?, c?ci el arunc? dintr-o dat? dosarul pe mas? ?i-i spuse, ?Da, da, acum te ui?i la mine cu ochi?orii ??tia de pisic?, cer?ind ?ndurare, cand mai ?nainte n-ai f?cut decat s? m? sco?i din min?i ?i…”

  Kan t?cu ?ns? cand o auzi pe SolHi, ?optind ?n glum?, u?or batjocoritor, ?Aah, simt c? cineva m? vorbe?te iar de r?u.” Dup? care ??i ?nfipse degetul mic ?n urechi ?i scutur? cat putu de tare. Dar, v?zand c? Kan era cat pe ce s?-i sar? ?n carc? ?i s-o ?nve?e minte pentru gluma ceea nevinovat?, SolHi surase ?i-i spuse, ?Da, ?efu, sunt toat? numai urechi!”

  Inspirand adanc ca s? se calmeze, Kan ?nchise ochii pentru cateva clipe. Dup? care ?i spuse, ?Chiar acum, mar? ?i schimb?-?i ?Uniforma” sau jur c?-?i cr?p capul, c?ci ?nc? sunt ?n ?oc din cauza comportamentului t?u! De altfel, cum naiba ?i-a putut trece prin cap s? ie?i ?n strad? ?n astfel de… zdren?e?”

  ?Zdren?e? Chiar nu ?n?eleg ce-i ?n neregul? cu hainele mele,” ?i spuse ea, privindu-l cu inocen??.

  ?Ce-i ?n neregul???" Strig? Kan ?nfuriat ca un ?acal. ?Nimic, fat?! Doar o idee care mi-a trecut prin minte. Mie ?i la jum?tate din b?ie?ii coreeni, care te-au v?zut ?n strad? purtand astfel de… haine. Altfel, tot bine ?i frumos! Excelent chiar!” ?uier? Kan printre din?i, oarecum ?n glum?, de?i fierbea pe din?untru ?i era gata s?-i sar? asupra, c?ci chiar ura el cand ea-?i b?tea joc de el, privindu-l cu ochii ceia inocen?i, de pisic? care nu sparge nicio oal?.

  ?i era ciudat. Tot ce era legat de ea, ?n special al ei comportament, pe care nu-l putea ?n?elege de?i o cuno?tea de ?apte ani deja. Chiar ?i a?a, chiar dac? crezuse c-o ?nv??ase deja, reu?ea SolHi s?-l surprind? de fiecare dat? cu ceva nou, ceea ce nu ?nsemna neap?rat ?i ceva de bine, ?n majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, chiar dac? SolHi reu?ea s?-l ?nfurie ac?ionand astfel, Kan tot o iubea, ca un p?rinte sau mentor. ?i, tocmai pentru c? ?inea la ea atat de mult, era dur cu ea, ?ncercand s-o ?nve?e s? se apere singur? ?n acea lume de hiene, efort pe care SolHi p?rea s? nu-l observe, c?ci ?l surprinse iar, cand ?i spuse, al naibii de calm:

  ?Atunci, dac? e totul bine ?i frumos, ?efu, ?nseamn? c? nu am de ce s? mai stau pe aici. A?a c?, dispar la du?uri, unde inten?ionez s? m? relaxez m?car un pic. ?i… s? ai o zi bun?, sombe!” Dup? asta, f?r? s?-i pese de mutra acr? a lui Kan, ea pur ?i simplu plec?. La fel nu-i p?s? de privirile celorlal?i detectivi din oficiu ?i nici de fluier?turile lor ?n timp ce-o priveau de la spate.

  De fapt, SolHi nu atrase aten?ia acelor fluier?turi pentru c? era deja obi?nuit? cu ele. Nici nu-i mai p?sa de ele de altfel de cand ??i d?duse seama c? nimeni nu era de partea ei ?n acel oficiu. ?i, dandu-?i seama de asta, cu mai bine de 3 ani ?n urm?, lu? o decizie important?: aceea de-a face doar ce vrea ea, f?r? s?-i pese de ce cred sau gandesc al?ii, chiar dac? ceea ce voia ea nu era ?ntotdeauna egal cu ce credeau al?ii c? era corect de f?cut ?ntr-un anumit caz sau altul.

  La fel de bine ?n?elegea ?i Kan motivele ei de-a ac?iona astfel. Totu?i, nu-i era lui deloc pe plac. De aceea, tot privind ?n urma ei, ??i ?ncepu dintr-o dat? obi?nuitul show: ba c?-l apuca inima, ba c? avea un atac cerebral, ca s? termine c?zand pe scaun ?i ?uierand printre din?i toate cuvintele de bine care-i treceau prin minte ?n acele clipe la adresa lui SolHi, numind-o cauza tuturor problemelor sale ?i c? chiar nu-i p?sa de el, un show pe care nimeni nu d? d?dea doi bani de altfel, chiar dac? era uneori amuzant de privit.

  Astfel, v?zand c? nimeni nu-i atr?gea aten?ia, Kan ?ncepu s? strige cat de curand, ?Of, Doamne, capul meu! S?-mi dea cineva o pastil? ceva! Mor sau jur c? omor pe cineva!” Dar… nici a?a nu reu?i s?-l fac? pe cineva s?-i fie mil? de el. Numai s?rmanul Yoon Suk fu nevoit s-o fac? cand Kan ?i ordon? s?-i aduc? pastilele. Dar, ?n loc de pastile, ?i arunc? acesta lui Kan o sticl? de ap?. Prinzand-o din zbor, Kan ?l privi pe sub sprancene, bomb?nind ?ntr-un final, ?Ar?t cumva ca unul c?ruia i-i sete?”

  ?Nu, dar cu siguran?? ar??i ca unul care cer?e?te aten?ie.” O remarc? care-i f?cu pe ceilal?i detectivi s? pufneasc? ?n ras. Yoon Suk ?ns?, deloc deranjat de rasetele celea sau de mutra acr? a lui Kan, ??i continu? calm gandul ?i, c-o voce sigur?, ?i spuse, ??i, sombe, pilulele acelea, pe care le tot ceri cu atata ?nver?unare, ar fi fost cu siguran?? necesare, c?ci, dup? cum am mai spus, ?nainte de jacheta ceea era doar un prosop. Astfel, de-ar fi ie?it ?n halul ?la pe strad?, la sigur ai fi fost un om mort. A?a c?, ?n loc s? cer?e?ti atata aten?ie, ai face bine s?-i mul?ume?ti lui Dumnezeu pentru c? te iube?te. Chiar e?ti patetic cand joci teatrul ?sta ieftin, z?u!”

  Scuturandu-?i capul cu repro?, Yoon Suk p?r?si ?ntr-un final camera. ?n urma lui, Kan, care ?n?elese c? nici tan?rului detectiv nu-i p?sa de el, ??i continu? vestitul show, plangandu-se ?n gura mare, ??ngerii Mor?ii sunt cu siguran?? dup? mine! ?i aud de departe ?i chiar nu-i ceva pl?cut s? auzi, c?ci… Ian SolHi, la sigur mi-o pl?te?ti pe asta!” Dup? care, ?nc? bomb?nind sub nas vrute ?i nevrute, Kan p?r?si ?i el sala, acompaniat de rasetele celorlal?i detectivi, c?ci chiar fu pe cinste show-ul ?n ziua aceea.

  ***

  CU TREI ORE MAI ?NAINTE

  Un sunet asurzitor se auzea ?n toat? sec?ia de poli?ie datorit? unui grup de be?ivi adu?i la sec?ie dup? o b?taie pe cinste ?n Parcul Central. Dar, chiar dac? poli?i?tii ?i aduser? la sec?ie, avur? de furc? cu ei pentru ai b?ga ?n celule ?i, din aceast? cauz?, ?ncepu o p?ruial? pe cinste ?ntre ei ?i be?ivi. Ceva cu adev?rat deplorabil de privit dintr-o parte.

  Din aceast? cauz? ?i scutur? Yoon Suk cu repro? din cap cand ?i v?zu luptandu-se ?ntre ei. Tocmai se ?ntorcea de la pranz ?n acele clipe cand ?i v?zu. Numai c? n-avu cand s?-i ajute, c?ci auzi zbarnaitul disperat al telefonului fix pe care nu se deranjase nimeni s?-l ridice. Dar, chiar dac? se apropie de el ca s? r?spund? la apel, Yoon Suk oft? mai ?ntai, c?ci ?tia prea bine c? mereu urmau conversa?ii plictisitoare cand cineva suna. De aceea ?i r?spunse mai apoi f?r? prea mare tragere de inim?. Numai c?, dup? ce ascult? doar dou? secunde, f?cand ochii cat cepele, url? cat putu el de tare, ?Ai zis Chan Choli?” O idee al naibii de proast? asta cu strigatul ?ns?, c?ci, secunde doar dup? asta, SolHi ap?ru ?n sec?ie, ?nf??urat? doar ?n prosop ?i cu p?rul ud, c?ci cand auzise numele lui Chan Choli era la du?uri.

  Prezen?a ei acolo ?ntoarse toate capetele, ceva de care ei nu-i p?s? prea mult. Ea doar se gr?bi s? se apropie de Yoon Suk, ?ntreband parc? cu respira?ia ?ntret?iat?, ?Ai zis Chan Choli?” O ?ntrebare care r?mase f?r? r?spuns, c?ci s?rmanul Yoon Suk o privea cu ochii cat cepele ?n acele clipe, fermecat cumva de frumoasele curbe ale corpului ei aproape gol, ceva ce definitiv putea ?ntoarce capete ?i ?nnebuni lumea. La fel se ?ntampl? ?i cu be?ivii ?i poli?i?tii din acea camer?, care, ca la comand?, cand ap?ru ea acolo, uitar? de ciorov?iala lor ?i ?ncepur? a se holba la ea, asemeni vulpilor fl?mande ce tocmai au dat cu ochii de-un iepura? gustos.

  La fel o privea ?i Yoon Suk. Numai c? el, spre deosebire de ceilal?i, reu?i s? se concentreze ?ntr-un final, dup? multe scutur?turi din cap, cand bomb?ni un, ?Sombe… cred c? ar trebui s?…” SolHi se f?cu ?ns? a nu auzi bomb?neala lui. Ea doar ?n?f?c? receptorul din mana lui ?i continu? conversa?ia cu cel care sunase. ?ntre timp, tot ascultand, ??i f?cu noti?e pe o foaie de hartie, iar cand avu informa?ia complet?, cea care ?i trebuia ei, ?i arunc? receptorul ?napoi lui Yoon Suk ca s? termine conversa?ia ceea, ?n timp ce ea se ?ndrept? spre ie?ire, convins? s?-l aresteze pe Chan Choli cu orice pre? ?n acea zi.

  Royal Road is the home of this novel. Visit there to read the original and support the author.

  Chiar lang? u??, SolHi d?du nas ?n nas cu detectivii Gi ?i Mo, care se ?ntorceau dintr-o alt? misiune. ?i, v?zand cum avea de gand SolHi s? ias? din cl?dire, Gi o apuc? de bra?, dup? care, ranjind, o ?ntreb?, ?Pleca?i undeva, domni?oar? Ian?” O glum? pe care SolHi n-o ?n?elese pan? la urm?, c?ci ?i r?spunse detectivului pe-un ton serios:

  ?Da, s? prind un guzgan! Chan Choli a ap?rut ?n sfar?it ?i, cu siguran?? va muri azi! A?a c?… d?-mi aia!” Ceru ea. Dup? care, primind jacheta lui Gi, o puse pe ea, aruncandu-i ?napoi prosopul. Apoi, de parc? ar fi fost fug?rit? de diavol, SolHi p?r?si sta?ia de poli?ie, convins? s? pun? mana pe Chan Choli cu orice pre?.

  ***

  PREZENT. DUP? INCIDENTUL DE LA R?U

  Apa curgand la du? era singurul zgomot ce deranja lini?tea s?lii de baie. Curand ?ns?, de parc? ar fi fost lini?tea sim?it? ?ntr-un film horror, ?nainte de ac?iune, lucrurile luar? o alt? turnur?: u?a se deschise ?ncet, se v?zur? pantofii cuiva, ai unui b?rbat, ap?rand prin cr?p?tura u?ii, ca mai apoi ?intrusul” s? p?trund? cu totul ?n acea camer? de baie, f?r? s? i se vad? fa?a.

  Nu p?trunse ?ns? pe nesim?ite, c?ci SolHi era deja renumit? pentru auzul ei sensibil, de pisic?. De aceea ?i auzi acel sunet abia sesizabil. Apoi, ?n?elegand c? nu-i singur? la du?uri, decise s? a?tepte ?n t?cere, cu respira?ia practic ?ntrerupt?. Dup? asta ?ns?, auzind iar acel zgomot abia sesizabil, stramb? din nas, puf?ind printre din?i un, ?Pfff, b?rba?ii ??tia sunt hiene nu alta,” ?n timp ce stranse cu putere s?punul ?n man?, continuand curand dup? asta, ?Am ?ncuiat u?a ceea la sigur. Doar c?… ??tia se pare c? n-au fric? nici de mine ?i nici de Dumnezeu. S-au ?n?elat ?ns?, c?ci nimeni nu r?mane nepedepsit pe lumea asta. A?a c?, de vre?i s? sim?i?i un picior ?n fund sau ?ntre picioare drept r?splat? pentru a voastr? ?ndr?zneal?, din partea mea nu-i problem?, b?ie?i. Pute?i chiar s? face?i coad? aici, c?ci… am eu ac de cojocul vostru.” Dup? asta, smulgand un ?ervet de pe suport, ??i ?nf??ur? corpul ?n el, iar ?ntr-un prosop mai mic, pe care-l ud? bine, ?nf??ur? s?punul, ie?ind apoi tiptil din cabina de du?.

  Ie?it? din cabina de du?, SolHi ?nchise cu grij? u?a ?n urma ei ?i, privind spre lavoar, v?zu un b?rbat ?n fa?a oglinzii, sp?landu-?i mainile. Asta o f?cu s? ?maraie” u?or, v?zand cat de calm putea fi b?rbatul, de?i intrase la du?uri cat ea era ?nc? acolo. Astfel, privindu-l cu ochi de fiar?, SolHi gandi, ?Nu pare deloc deranjat sau ru?inat s? intre ?n baie cand o femeie goal? e aici.” Dup? care, observand jacheta b?rbatului de pe marginea lavoarului, SolHi se holb? la ea, gandind, ?Cineva important, da? Jacheta cel pu?in pare scump?. Chiar ?i a?a se pare c? idiotului ?i plac mai mult trucurile ieftine decat s? pl?teasc? pentru spectacol. Nu ce, prea scump ca s? vezi o femeie goal?? De aceea te strecori ?n?untru, nu? Ei bine, dac? sincer, nici nu mai conteaz? motivul pentru care e?ti aici, dar va trebui s? pl?te?ti totu?i, c?ci orice p?c?tos pl?te?te pentru ce-a f?cut aici, pe p?mant, ?i nu dup? moarte.” ?i, nici una nici dou?, SolHi arunc? s?punul spre el.

  B?rbatul ?ns? la fel nu era prost, c?ci, sim?ind c? nu era singur acolo, se pref?cuse c? nu-i con?tient de nimic ?i, foarte calm, continu? s?-?i spele mainile. Chiar ?i a?a, o pandea pe ?du?manc?” cu col?ul ochilor, convins c? ceva ?interesant” va urma dup? asta. ?i avu dreptate, c?ci, curand v?zu obiectul zbur?tor venind spre el, ceva ce-l f?cu s? sar? ?ntr-o parte ca s? se apere, iar s?punul lovi oglinda, f?cand-o ??nd?ri. F?r? s?-l r?neasc? ?ns?, c?ci el trase prosopul c?tre el, desf??urand s?punul, care se rostogoli ?ntr-un final pe podea. Nu se aplec? ?ns? s?-l ridice, ci fu atent la ce f?cea SolHi.

  Astfel, v?zand-o la doi pa?i de el, preg?tit? s? se arunce asupra lui, b?rbatul stranse cu putere prosopul ?n man?, dup? care lovi, for?and-o s? sar? ?n spate. Numai c?, spre deosebire de el, SolHi nu observase s?punul pe podea ?i c?lc? exact pe el. Alunecand, nu-?i putu men?ine echilibrul ?i ?ncepu s? se b?l?b?neasc? ?ncolo ?i ?ncoace ?n ?ncercarea disperat? de a nu c?dea pe spate.

  V?zand ciudatul ei dans pe s?pun, ?intrusul,” care era nimeni altul decat DooSan, arunc? prosopul pe podea ?i vru s-o apuce de man? ca s-o ?mpiedice s? cad?. Dar, fiind ?i el neatent, c?lc? el ?ntr-un final pe s?pun, alunec?, ??i pierdu echilibrul ?i c?zu. Involuntar ?ns? ??i ?nf??ur? bra?ul ?n jurul taliei ei, tr?gand-o ?n c?dere dup? el de c?zur? ambii unul peste cel?lalt ?ntr-un final.

  ?nfuriat?, SolHi ??i privi ?inamicul.” V?zand ?ns? c? c?zuse anume pe pieptul lui DooSan, du?manul ei de moarte, ?uier? brusc printre din?i, ?Tu!” Dup? care vru s? se ridice.

  DooSan ?ns?, nefiind gata s? piard? ?n fa?a ei ?i mai ales vrand s?-i predea o lec?ie de bune maniere, v?zand-o ridicandu-se, ?ntinse mana spre ea cu gand s-o ?in? pe loc. Numai c?, ?n loc s-o fac? s? stea ?i ?n continuare lipit? de pieptul lui, apuc? de prosop, care, din cauza vitezei cu care se ridica SolHi, se desprinse, l?sand-o ?n doar secunde complet goal? ?n fa?a lui. Asta ?l f?cu pe DooSan s? ??nghe?e” brusc. Ba chiar ?i respira?ia i se ?ntrerupse pentru cateva secunde, l?sand doar ochii lui, care se holbau tot mai tare ?i mai tare, s?-i dea de ?n?eles lui SolHi c? era viu.

  ?n?elegand ?ns? c? dac? mai continua s? se holbeze mult la ea o va p??i ?i r?u de tot, DooSan se uit? cat de curand ?n alt? parte. Astfel ?i d?du lui SolHi de ?n?eles c? ceva era ?n neregul?. ?i, cand privi ?n jos ?i v?zu c? era complet goal?, SolHi marai ?nfuriat? printre din?i, ?Tu cu siguran?? vrei s? mori azi, fiu de…” Spunand asta, ar?ta de parc? ar fi fost un leu ?nnebunit din cauza ?acalului care-i atacase familia. Numai c?, ?nainte s?-l pedepseasc? pe inamic pentru ?ndr?zneala lui, SolHi se gr?bi s?-?i ?nf??oare trupul ?n jacheta lui ?n loc s-o ?mbrace normal a?a cum ar fi trebuit.

  V?zand-o atat de furioas?, mai ales dup? ce-i auzi strig?tul, DooSan se ridic? dintr-un salt. Apoi, continuand s? se uite ?n alt? parte, cumva ru?inat, ?i spuse, ?N-am v?zut nimic! Jur!”

  ?Da, da, ?i eu sunt maimu?a anului!” ?i strig? SolHi, ?ncercand s?-i dea un pumn curand dup? asta. Pumnul cela ?ns? trecu pe lang? fa?a lui DooSan, doar ?mangaindu-i” un pic obrazul, c?ci, v?zand-o lovind, se aplec? pu?in pe spate, reu?ind astfel s? evite o lovitur? ?n plin. Reac?ia lui ?ns? o ?nfurie ?i mai tare pe SolHi, care-?i intensific? atacul, for?andu-l ?ntr-un final, ca s-o calmeze, s-o imobilizeze cu manecile aceleia?i jachete pe care SolHi o avea pus? ?n jurul corpului. Astfel, legand manecile ?n a?a fel ?ncat SolHi s? nu se poat? elibera sau s?-?i foloseasc? mainile, DooSan o stranse apoi la piept, cu putere, ?ncercand s? calmeze fiara de lang? el. O fiar? care nu era deloc gata s? renun?e, c?ci, dup? ce ?ncerc? f?r? rezultat s? se elibereze din prinsoarea bra?elor lui puternice, ?i strig?, ?Elibereaz?-m?!”

  ?Nu ?nainte s? te calmezi!” ?i spuse el. Apoi, v?zand privirea ceea diabolic? a?intit? asupra lui, DooSan surase, spunandu-i, ?Chiar n-am v?zut nimic! Doar ?i-am spus deja! Tu ?ns?… nu m? crezi niciodat?, c?ci… chiar e?ti mai ?nc?p??anat? decat un catar.”

  Spre marea lui surpriz?, SolHi nu spuse nimic. Chiar ?i a?a, cand privirile lor se ?ntalnir?, ?n?eleser? c? sim?eau de fapt la fel. Da, ura pe care o sim?ir? ?n urm? cu ?apte ani era ?nc? acolo ?i n-avea se pare de gand s? dispar? nicicand.

  ***

  CU ?APTE ANI ?N URM?

  Sunetul strident al ATI se auzea pretutindeni ?n sec?ia de Terapie Intensiv?. O ma?in?rie care o ajuta pe SolHi s? respire, cea care era ?nc? incon?tient? sau poate doar adormit?. Astfel, din cauza c? camera ceea era practic goal? ?i destul de mare, fiecare gur? de aer pe care SolHi o inspira adanc se auzea clar, permi?and parc? s? fie num?rate, ceva oarecum de speriat totu?i.

  Apoi, dintr-o dat?, u?a se deschise ?i DooSan se strecur? ?n?untru. O f?cu pisice?te, tot privind ?n jur ca s? se asigure c? nu-l v?zuse nimeni intrand. Chiar ?i a?a era nervos, respirand cumva ?ntrerupt din cauza anxiet??ii din suflet, ceva ce-i f?cea ochii s? par? cei ai unui maniac, destul de ?nfrico??tor la ale lui ?n timp ce privea ?int? la pacienta care ?nc? respira. ?i da, anume faptul c? SolHi era ?nc? vie ?l ?nnebuni, f?candu-l s? uite de tot ?i de toate. Astfel, sim?indu-?i sangele curgandu-i nebune?te prin vene, DooSan se sim?i mai nervos ca niciodat?.

  Anume din aceast? cauz?, c? nu mai putea gandi normal, se apropie de pat ?i privi insistent la SolHi, care nu-l sim?i totu?i al?turi. Ea nici nu se mi?c?, de?i pa?ii lui se auzir? clar ?n acea camer? goal?. Asta ?ns? nu-l ?mpiedic? pe DooSan s-o urasc? ?i mai mult decat ?nainte, c?ci murmur? ?ntr-un final, cu ur? ?n glas, ?Tu chiar nu meri?i s? tr?ie?ti!” Dup? care, apuc? de firele aparatului de respira?ie artificial? ?i, tr?gandu-le brusc spre el, ?l deconect?. Nu fu ?ns? de ajuns pentru DooSan, c?ci, privind-o ?nc? ?int?, lu? perna de sub capul ei ?i-o puse peste fa?a adormit? a lui SolHi. Nu ap?s? ?ns?, ci p?ru s? ezite pentru cateva clipe, ne?tiind ce s? fac?. Dar, din cauza urii sim?ite tot mai intens ?n pieptul lui, DooSan lu? cat de curand decizia final?. ?i, de parc? ar fi fost ?n trans?, cu maini tremurande totu?i, ap?s? perna pe fa?a ei.

  Sim?ind c? n-are aer, SolHi reac?ion? ?n sfar?it. Astfel, tremurand ca naiba, ?ncerc? din r?sputeri s? ia perna ceea de pe fa?a ei ?i s? se protejeze. Fiind ?ns? prea sl?bit?, din cauza r?nilor ?i-a medicamentelor, era neputincioas? ?n fa?a lui. Asta ?ns? n-o f?cu s? cedeze, ci ?ncerc?, cum putu, s?-l ?mping? pe cel ce ?ncerca s-o r?neasc? pentru a doua oar? ?n acea noapte cat mai departe de ea. Ba chiar ajunse de-i zgarie lui DooSan gatul, bra?ele ?i fa?a cat ?ncerca s? se elibereze. Ceva ce nu-i reu?i totu?i, c?ci, dintr-o dat?, de parc? ar fi fost un robot ce primise o comand?, SolHi ?ncet? s? respire.

  Asta ?i-l f?cu pe DooSan s? reac?ioneze ?n sfar?it, faptul c? ea ??i pierdu cuno?tin?a. ?i, f?cand un pas ?n spate, privi crucit la mainile ei, care atarnau practic deasupra mainilor lui. O priveli?te care lui i se p?rea un vis, c?ci o privea cu ochi reci, cu ochi de demon, care ?n sfar?it ob?inuse de la ea ceea ce-?i dorise: via?a ei. Dar, chiar dac? vedea asta clar, DooSan ??i d?du seama c? nu era de ajuns. Mai bine zis sim?i c? nu era corect - s-o lase s? moar?. De aceea o ?i apuc? cat de curand de bra?e, scuturand-o violent, ca s-o fac? s? reac?ioneze.

  Ceva ce nu-i reu?i ?ntr-un final, c?ci, privind la SolHi, ?ncepu s? se team? c? ?ntr-adev?r murise. Da, ar?ta ca moart?, iar asta ?l f?cu ?i mai nervos, de ?ncepu chiar s? strige la un moment dat, ?Ia, deschide ochii! Nu po?i muri! Nu ?nainte s? pl?te?ti pentru ce ai f?cut, pentru moartea fratelui meu, aici, pe p?mant!”

  Dar, de?i ?ncerca cu disperare s-o fac? s? reac?ioneze, nu-i reu?i. Chiar ?i a?a, v?zand c? pierdea lupta cu Moartea, care era cat pe ce s?-l ia cu ea pe cel mai mare du?man al lui, DooSan uit? de tot ?i-?i lipi buzele de cele ale lui SolHi, suflandu-i aer proasp?t adanc ?n pl?mani. F?cu totul ca s? reu?easc? ?n acea lupt? contracronometru cu moartea. ?i-i reu?i ?ntr-un final, ?n momentul ?n care o auzi pe SolHi tu?ind. Asta ?l f?cu s? zambeasc? fericit, privind la SolHi, care-l privea de asemenea ?int?, atingandu-?i pieptul cu palmele larg deschise, ?ncercand astfel s? diminueze durerea pe care o sim?ea. Dar, cand ?n sfar?it realiz? c? anume cel din fa?a ei o r?nise, cerandu-i s? pl?teasc? datorii mai vechi, SolHi ?ncepu s? tremure ca varga.

  Asta nu dur? ?ns? mult, c?ci, realizand c? DooSan o putea r?ni iar, vru s? cheme pe cineva ?n ajutor. De aceea ?i-?i ?ntinse mana spre butonul de urgen?? de lang? pat, ceva la care n-ajunse ?n cele din urm?, c?ci DooSan, ?n?elegand ce avea ea de gand s? fac?, se n?pusti asupra ei ?i, luandu-i butonul din man?, ?l smulse brusc doar ca s? nu-i permit? ei s? ?nving?. Apoi, ?n loc s-o r?neasc? a?a cum gandise SolHi c? se va ?ntampla, DooSan f?cu ca?iva pa?i ?n spate. Privea ?ns? la ea, la ochii ei ?nl?crima?i ?i la acele buze ce rostir? ?ntr-un final abia auzit, ?Cine e?ti tu?”

  ?Moartea ta, Ian SolHi! Cineva de care n-o s? fugi nicicand! Jur!” Spunand asta, DooSan privi ?n ochii ei ?nsp?imanta?i ce nu-l sc?pau din priviri. Ochi care puteau ucide ?n acele clipe de-ar fi fost arme, c?ci anume asta ?i-?i doreau ei: moartea celuilalt.

  ***

  PREZENT.

  ?De ce e?ti aici?” Murmur? SolHi, ?nc? strans? la piept de-al ei inamic. O pozi?ie care putea fi considerat? romantic?, un fel de ?mbr??i?are a dragostei. Ea ?ns? ?tia prea bine c?-i doar o iluzie ?i c? se afla de fapt ?n bra?ele diavolului, cel care ?i dorea moartea.

  ?i avea dreptate: pan? la un punct, c? voia s-o r?neasc?. O auzi de fapt chiar din gura lui la scurt timp dup? acea ?ntrebare, cand DooSan spuse, ?Pentru c-am venit dup? tine, monstru dulce-am?rui.” Dup? care, ochii lui, ce p?reau doi c?rbuni ?ncin?i ?n acele clipe, privir? ?ntr-ai ei, ?ncercand s? calmeze astfel fiara din bra?ele lui, o fiar? care era al naibii de ?nc?p??anat? ?i deloc ascult?toare.

  SolHi ?ns?, auzind al lui r?spuns, zambi. Dup? care, ?nc? privind ?n ochii lui, ?l mu?c? brusc de man?. De fapt ??i ?nfipse adanc ai ei din?i, dandu-i de ?n?eles lui DooSan c? acel monstru dr?gu? ?i dulce cum o numise el era de fapt unul cu col?i ascu?i?i.