?Destinul lor a fost atat de tragic,” rosti Samaya abia auzit ?n timp ce privea ?int? la licuricii care sclipeau atat de frumos deasupra cascadei. Apoi oft?. ?i, fiind cu spatele la p?dure, total absorbit? de ale ei ganduri, tan?ra nu-l observ? pe Nathaniel apropiindu-se de ea.

  Dar nici b?rbatul nu f?cu nimic ca s?-i atrag? aten?ia. Doar ?i d?du timp s? se gandeasc? la cele spuse. Apoi, dup? ce se a?ez? pe piatr?, lang? ea, o ?ntreb?: ??i totu?i, al cui destin spuneai c? a fost tragic?”

  Samaya ?ns? t?cu. De asemenea nu-l privi ?i nici n-o mir? a lui prezen?? acolo. Ea doar privea la sclipirile fosforescente v?zute pe suprafa?a apei de parc? ar fi fost lic?riri ale trecutului v?zute doar de ea. ?i, ?ntr-un tarziu, cand crezu ea c? privise destul la acele lic?riri, ?i r?spunse b?rbatului la ?ntrebare: ?ale st?panelor Icoanei Sufletelor.”

  ?St?panele Icoanei Sufletelor? Dar… ce-i asta ?i de unde ?tii tu despre ele?” O ?ntreb? b?rbatul mirat.

  ?Pentru c?… le v?d,” murmur? ea trist?, privind la imaginea acelui lac sclipitor de parc? i-ar fi spus pove?ti. ??i, dac? sincer, e singurul lucru pe care-l v?d tot timpul ?n fa?a ochilor. Al lor trecut m? refer. ?i v?d asta de cand m-am ?ntors din De?ertul Uit?rii, de parc? acolo s-ar fi activat ceva ?i s-ar fi deschis sacul cu amintiri. Numai c?… nu-mi v?d amintirile, ci pe ale lor. De parc? a? tr?i a lor soart?.”

  ?Dar, de ce crezi asta?” O ?ntreb? b?rbatul ?i mai ?ncurcat. ?Sim?i ceva diferit de data asta?”

  ?A?a e, Nathaniel. Simt de parc? mi-ar arde sufletul pe din?untru. De parc? a? avea puterea lui Fenrir ?i acela?i foc ce-l arde pe el pe din?untru m? arde ?i pe mine. Dar, acel foc, nu-i din cauza durerii mele, ci a ceea ce le-a fost dat lor s? sufere. ?i-i ceva cu adev?rat greu de suportat.”

  B?rbatul t?cu, de?i vru s-o ?ntrebe mai multe despre asta. Apoi, privind ?i el apele Cascadei, spuse oarecum nostalgic: ?pan? la urm? durerea e tot o form? de-a cre?te, Samaya. ?i, prin durere, ne tr?im ?ntr-un fel ?i trecutul.”

  ?Dar, Nathaniel,” spuse Samaya, privindu-l ?int?, ?ce-ai face dac? ?ntr-o zi ai avea puterea s? schimbi trecutul? Al t?u ?i-al poporului t?u? Ce-ai face tu ?n cazul dat: ai interveni ca s?-l schimbi?”

  ??ntrebi din cauza a ceea ce vezi?” O ?ntreb? el privind-o ?int? ?n ochi. ?M? refer la trecutul acelor st?pane ale Icoanei Sufletelor. Simt c? ?ntrebi asta pentru c? ai puterea s?-l schimbi.”

  ?Ba nu. Nu de asta ?ntreb, c?ci… chiar de-a? vrea asta, eu nu-l pot schimba. Doar c? simt c? altfel ar fi trebuit s? se fi ?ntamplat lucrurile ?i altfel s? fie al lor destin.”

  ?Ce dac? te ?n?eli?”

  ?La ce te referi anume?”

  ?La ceea ce spui: c? altfel ar fi trebuit s? fie al lor destin. Eu totu?i cred diferit.”

  ?De ce?”

  ?Pentru c?… ?tii, uneori m-am gandit ?i eu la asta: la ce a? face dac? a? putea schimba trecutul.”

  ??i? La ce concluzie ai ajuns?”

  ?C? n-a? schimba nimic. De ce? Pentru c? am ?nv??at din el ?i, dac? l-am schimba, ne-am schimba ?i noi, iar asta nu ne garanteaz? c? prezentul ar fi mai bun. Sau ?n genere: de-ar exista un prezent acum de-am schimba trecutul.”

  ?Eu totu?i cred c? nu-i drept c? nu ne putem schimba trecutul.”

  ?De ce? E ceva ce-ai vrea s? schimbi ?n al t?u trecut?”

  ??n al meu trecut?!” Murmur? Samaya ganditoare. ??n al meu probabil c? nu. Dar a? fi vrut s? fi putut schimba trecutul mamei ?i al acelor dou? surori, c?ci a lor soart? cu adev?rat a fost crud?.”

  ?Dar, Samaya, vrand-nevrand, pan? la urm? ?i-ai schimba ?i trecutul.” Tan?ra ?l privi ?ncurcat?. ?M? refer c? schimband trecutul mamei tale automat ?l vei influen?a ?i pe al t?u. La fel ?i cu acele dou? surori despre care vorbe?ti, c?ci de ?ntr-adev?r soarta lor e strans legat? de a ta atunci, de ele au un alt trecut, tu vei avea un alt viitor.”

  ??i? Nu crezi c-a? putea avea o soart? mai bun?? Noi to?i de altfel.”

  ?Ce dac? va fi mai r?u decat acum? ?i nu gre?esc spunand asta, c?ci… destinul e unul, noi ?ns? suntem mul?i. De aceea, vrei tu sau nu vrei, atunci cand schimbi soarta cuiva anume o schimbi de fapt pe a tuturor celor din jurul lui ?i tot a?a. E ca un lan? de evenimente care se unesc sau se despart unele de altele ?n func?ie de influen?a unuia. Prin urmare: cine ne garanteaz? c? schimband ceva vom tr?i ?ntr-adev?r mai bine?”

  ?Inima? Speran?a c? totu?i va fi mai bine?”

  ?Inima? Samaya, inima unuia e ?n?el?toare. La fel e ?i speran?a, c?ci… nu face decat s? te ?in? pe loc, visand ca soarta s? se schimbe. De aceea ?i spun c?-i mai bine ca s? l?s?m soarta nestatornic? s?-?i aib? cursul ei, iar noi s? facem tot posibilul s? nu ne ?nec?m ?n valtoarea ei. Prin urmare, de vrem s? tr?im mai bine ?i de vrem un viitor mai bun, atunci trebuie s? lupt?m pentru asta nu s? st?m pe loc ?i s? facem presupuneri.”

  ?Asta s-a sim?it ca ceart?. La adresa mea,” spuse tan?ra ?nveselit?.

  ?Ba nu. A fost doar un gand, la fel ca ceea ce-ai spus ?i tu. ?i… din cate ?tiu… nimeni nu-i pedepsit pentru ce gande?te. Sau… m? ?n?el cumva?”

  Privindu-se ?n ochi, ?n care sclipea inocen?a, cei doi tineri sim?ir? dintr-o dat? o stranie conexiune ?ntre ei. La fel cum fiecare din ei ??i surprinse un gand fugar prin minte: ??i totu?i simt ceva.” Dar ce anume?! Era pan? cand un secret… chiar ?i pentru ei

  ***

  ?Am zis ?i-o repet,” bomb?ni Fenrir iritat, ?nu-mi place mie Goyan ?sta ?i punctul.”

  ?De parc? cineva te-ar ?ntreba despre ce-?i place ?ie?!” ?l tachin? Arion. De asta ?i-l privi lupul furios, c?ci prea-?i b?ga acela nasul ?n treburile altora. ?i, de?i ar fi vrut s?-i arat? c? mai nou ?tie cum se pedepsesc b?g?cio?ii folosind magia, decise s?-?i ?in? furia ?n frau, c?ci pan? la urm? se aflau ?nc? ?n p?dure, nu departe de tab?ra lui Goyan, pandind s? vad? ce-o s? se ?ntample pan? la urm? cu el. Dar din cauza c? nimic straniu nu se ?ntampla ?i c? p?rea tab?ra ceea cufundat? ?n somn sim?ea ?i Fenrir acea anxietate ?n suflet.

  Pan? la urm? ?ns? se sprijini ?i el de-un copac a?a cum st?tea sprijinit ?i Arion ?i-?i ?ncruci?? bra?ele pe piept. Dup? care privi ?n sus auzind fo?netul frunzelor copacului care frem?tau ?ntruna. ?i iar bomb?ni: ??i vou? nu v? place calul nu-i a?a? Ei bine nici mie. Se pare ?ns? c-o s? trebuiasc? s?-l suport?m o vreme.” ?i-l privi apoi pe Arion pe sub sprancene.

  Acela ?ns? c?sc? dulce, semn ?fiecare cu dracii lui.” Dup? care ?nchise ochii ?i se pref?cu c? ?doarme.” Asta-l scoase ?i mai mult din s?rite pe Fenrir. Dar st?tu totu?i locului. ?i, vrand s?-?i calmeze anxietatea din suflet, se lipi cu totul de trunchiul cela ?i ?nchise ?i ochii.

  Gandurile ?ns? ?i umblau aiurea prin cap, iar el se tot ?ntreba: ??i Samaya, s-a ?ntors ea deja?” Noaptea ?ns? nu-i r?spunse. La fel t?cur? ?i copacii, iar gandurile lui se lini?tir? ?i ele ?ntr-un final neauzind niciun r?spuns.

  Tres?ri ?ns? dintr-o dat? sim?ind pe cineva lipindu-se de el. Dar, cand deschise ochii ?i v?zu c? era Sephir cea care se lipise de el, r?sufl? u?urat ?i murmur? un abia auzit ?ce u?urare!” Dup? care bra?ele lui se ?ncol?cir? ?n jurul trupului ei, iar dup? ce-?i atinse iar capul de trunchiul copacului ?nchise ?i ochii ?i se l?s? prad? vis?rii.

  Sephir ?ns? sim?i c? nu se putea lini?ti ?i asta era din cauza inimii so?ului care-i b?tea nebune?te ?n piept ?i pe care o sim?ea dansand pe palma ce-i atingea pieptul b?rbatului. De aceea ?i-i spuse ?n ?oapt? ?ntr-un final: ?te simt nelini?tit, tinere lup. Se ?ntampl? ceva?”

  ?Ba nu. Doar… sunt preocupat pentru Samaya, c?ci… ne?tiind nimic despre ea… m? face s? simt c? vreau s? zbor pan? ?n Cosmos ?i asta doar ca s-o aduc ?napoi. Dar, cum n-am o astfel de putere, nu pot decat s? a?tept s? se ?ntoarc?. Atat.”

  ??i totu?i nu ?n?eleg de ce te ?ngrijoreaz? atat de mult faptul c? e?ti departe de ea.”

  ?Pentru c? noi nicicand n-am fost separa?i pentru atat de mult? vreme?!” ?ncerc? el s? glumeasc?. V?zand ?ns? privirea piezi?? a so?iei, schimb? tema: ?doar… ganduri!”

  ?Chiar ?i a?a sunt ganduri care denot? c? n-ai ?ncredere ?n ea.”

  ?Aici ?ns? te ?n?eli, c?ci nu pentru c? n-am ?ncredere ?n a mea sor? m? tem, ci pentru c? n-am ?ncredere ?n aceast? lume. Prea e ea ?ireat? de-a reu?it s? creeze o copie a Samayei doar ca s-o r?neasc?.”

  ?Sau poate ca s-o apere, nu crezi?!” Fenrir ?ns? o privi ?ncurcat. ?M? refer la faptul c? nimic nu apare ?ntampl?tor pe lume. La fel lumea asta are ?ncredere ?n noi, tinere lup. De aceea ar trebui s? vezi dincolo de aparen?e ?i s? te ?ncrezi ?n soart?.”

  ?Poate c? ?i ai dreptate,” murmur? b?rbatul ?ntr-un final. Dup? care iar ?nchise ochii.

  Privindu-l o vreme, Sephir v?zu c? chipul lui denota totu?i lini?te, ceva ce ei nu-i reu?ise asta nicicand: s? simt? furtuna ?n suflet ?i s? n-o arate pe fa??. De aceea ?i ?ncepu s?-l invidieze pe tan?rul lup, a?a cum ajunse ea s?-l numeasc? cu dragoste cand erau ?n doi. Dar, ?ntr-un final, doar spuse: ??i totu?i e?ti ?i lini?tit.”

  ?Crezi?”

  ?Ba nu: sunt sigur?. De ce? Pentru c? din cate am auzit gemenii au o leg?tur? special?. ?tii ?i tu, chestiile de genul: de ceva i se ?ntampl? geam?nului meu simt ?i eu. Prin urmare, de Samaya ar fi fost cu adev?rat ?n pericol, atunci n-ai mai fi stat tu aici cuminte, ci ai fi fost deja ?n Cosmos, r?zboindu-te cu p?rintele Haos ?i cu Hestia.” Fenrir rase. ??i nici s? nu-mi zici c? nu-i a?a c? te ?tiu prea bine. Plus la asta: atata timp cat Nathaniel e cu ea n-ai de ce te teme, c?ci el la sigur n-o s-o lase singur? de-i ?n pericol.”

  ?Mai mult de pericolul cela cu trup uman m? tem.”

  ?Pericol cu trup uman? Cine anume?”

  ?Nathaniel, cine altul?!” ?i Fenrir zambi complice. ?Iar pericolul la care m? refer e la el ?i Samaya, singuri, ?ntr-o poian? ?ntunecat?, pe timp de noapte. ?i… ?tii ?i tu ce se poate ?ntampla noaptea cand sunt doar doi ?ntr-o poian? ?n care miroase pl?cut a iarb? ?i flori. Po?i s?…,” un ghiont primit de la so?ie-l f?cu totu?i s?-?i ?in? limba dup? din?i. ?Doar spuneam ?i eu. N-o lua ?n nume de r?u.”

  ?Iar tu ar trebui s? gande?ti mai pu?in ?i la fel s? vorbe?ti mai pu?in, c?ci… prea multe tampenii ajungi s? vorbe?ti ?n ultima vreme. Plus la asta: ar trebui s? ai mai mult? ?ncredere ?n oameni ?i iubire. Cine ?tie: poate ?i func?ioneaz? ?i pentru tine ca s? fii mai ?n?elept.” Apoi, furioas?, vru s? se desprind? din bra?ele lui.

  Numai c?… scap? Sephir dac? po?i, c?ci Fenrir ??i ?ncol?ci cu putere bra?ele ?n jurul ei v?zand-o c? voia s? scape. Apoi, strangand-o la piept, ?i s?rut? cre?tetul ?i-i spuse cu glas duios: ??n tine doar am ?ncredere. Pentru mine-i de ajuns.” ?i-?i culc? iar capul pe trunchiul cela dup? aceea. Astfel, strans? la piept de-al ei so?, Sephir auzi atat de bine b?t?ile inimii lui. Numai c? b?teau dou? inimii ?n pieptul lui, iar ea nu ?n?elese la ?nceput de ce. Abia ?ntr-un tarziu ?n?elese c? de fapt erau inimile lor cele care b?teau la unison, de parc? ar fi fost ?n ritmul Ceasornicului Vremii, cel care bate necontenit.

  Astfel, ?n ?mbr??i?area tandr? a celor doi ?ndr?gosti?i, natura-martor? a dragostei lor se calm? ?i ea. Apoi, cuprins? de-un dor nostalgic adus de vant, natura ?ntreag? ?ncepu s? fremete din frunze, s?-?i legene crengu?ele coroanelor ?i iarba de pe lang? trunchiuri. Iar acel vanticel ?ugub??, ce ?erpuia pl?cut printre ierburi, ?nchise povestea de dragoste a celor doi ?ndr?gosti?i ?n a lui desag? ?i, tot pe furi?, se gr?bi pan? ajunse ?n acea tab?r? de corturi ce p?rea totu?i adormit?.

  ***

  De?i era tarziu ?n noapte, Goyan nu dormea. Doar st?tea ?n t?cere, a?ezat la masa rotund? din centrul cortului. ?i… era singur, ?n ciuda faptului c?-i ordonase Yātrīkarului s?-i aduc? o fecioar? ?n cortul lui ?n noaptea aceea. Preferase ?ns? pan? la urm? singur?tatea. ?i, cand Yātrīkarul ?i aduse o tan?r?, regele-i spuse sec c? vrea s? fie singur, iar tan?ra, v?zandu-se sc?pat?, m?car ?n noaptea aceea, izbucni ?n plans.

  Pe rege ?ns? nu plansul ei ?l impresion?, ci s?-?i aduc? aminte de curajul lui Marry. De fapt din cauza ei ?i era treaz la acea or? tarzie, privind la lama pumnalului Eftir Daudann ce st?tea pe mas?, chiar ?n fa?a lui. ?i, nu departe de pumnal, se afla o lumanare de seu, ars? deja pe jum?tate, ?i care lumina atat de pl?cut fa?a regelui ?i forma pumnalului.

  This novel's true home is a different platform. Support the author by finding it there.

  Dar nu doar asupra lor se reflecta lumina luman?rii, ci ?i asupra panzei cortului. Astfel, ?n dansul fl?c?rii micu?e, se creau pove?ti pe acea panz?, iar personajele acelor pove?ti erau figurine f?r? chip, dar totu?i atat de bine conturate pe panz?, figurine care fuseser? reale candva, dar care erau ?n acele clipe doar reprezent?rii ale amintirilor cuiva. Ale cui anume ?ns? nu era clar.

  ?tia ?ns? Goyan cine anume erau acele figurine ?i ce pove?ti anume picta flac?ra pe panz?: erau fragmente din acel mare r?zboi al Nomanzilor cu Oamenii lui Obregon, atunci cand Poporul Soarelui Apune a fost eliberat din jugul asupritorilor ?i-a putut apoi respira cu tot pieptul aerul libert??ii, chiar dac? printre ruine. De asemenea acele figurine de pe panz? aminteau ?i despre victime, c?ci multe-au c?zut atunci ?n vreme de r?zboi.

  ?i, cand sim?i o ciudat? presiune pe suflet, Goyan murmur? trist: ??i totu?i e trist ?n vreme de r?zboi.” Dup? care, punandu-?i bra?ele pe mas?, ??i culc? capul pe ele ?i privi ?ndelung la dansul fl?c?rii reflectate pe lama ?ngust? a pumnalului. Apoi, sim?ind c?-i timpul, ??i ?ntoarse privirea ?i privi mica flac?r?, iar dansul ei ciudat totu?i i se p?ru fascinant, asemeni dansului fecioarelor pe care le avuse candva ?n cortul lui ?i care-i dansar? ?nainte s? le aib? doar pentru o singur? noapte ?n patul lui.

  ?Dar totu?i… sunt atat de diferite,” mai murmur? regele. Dup? care-?i ?ntinse mana spre lumanare, pe care-o atinse doar cu buricele degetelor, atingand-o de parc? ar fi atins pielea catifelat? a unei fecioare. ??i… ah, cat a? fi dat s-o fi avut ?i pe ea ?n bra?ele mele,” murmur? el cu regret, aducandu-?i aminte ce sim?ise ?n timp ce atinse pielea catifelat? a fe?ei lui Marry. ?P?cat ?ns? c-a preferat moartea ?n locul patului meu. Astfel ar fi sim?it ce n-a sim?it nicicand. Numai c?… numai c?…”

  Tres?ri ?ns? cand auzi zgomot de s?bii lovite una de alta. Privind ?ns? ?n jur nu v?zu nimic. Dar totu?i ?n?f?c? pumnalul ?i-l stranse cu putere ?n man?, c?ci se temea de moarte ca de drac. Chiar ?i a?a, chiar de se preg?tise de atac, ??i d?du seama ?ntr-un tarziu c? era singur ?i se calm? cat de pu?in. Dar, cand auzi iar s?bii lovite, privi totu?i spre panz? ?i v?zu imaginea a doi tineri ce-?i ?ncruci?ar? armele ?n lupt? ?i se privir? cu ur? ?n ochi. Apoi, unul dintre ei, cel din dreapta, fiind mai puternic, ??i ?mpinse vr?jma?ul cu putere ?n spate, iar cat acela se cl?tin? pe picioare ?ncercand s?-?i men?in? echilibrul, cel puternic ?i t?ie totu?i capul dintr-o singur? mi?care.

  Anume aceast? imagine a cruzimii ?l f?cu pe Goyan s? se apropie de panz? ?n cele din urm?. Numai c?, la doar un pas de panz?, imaginea cu cei doi lupt?tori disp?ru, iar ?n locul lor ap?ru silueta unei tinere. Asta-l f?cu pe Goyan s? zambeasc? nostalgic. ?i, ?ntinzandu-?i mana ?n fa??, contur? cu palma silueta acelei tinere. Apoi, ?n timp ce atingea fa?a acelei tinere, murmur? regele trist: ??i totu?i, bunico, se pare c-am e?uat. Se pare c? soarta m-a ?ngenuncheat pan? la urm?, fiind atat de crunt? cu noi, c?ci… din tine a luat na?tere al nostru popor, iar eu se pare c?-i sunt sfar?itul. ?i… nici nu ?tii cat de r?u ?mi pare c? fugind dup? nemurire am uitat ?nv???mintele tale, cele l?sate ?n scris anume pentru noi.”

  Acea figurin? ?ns? p?rea s? nu ?in? cu Goyan, ?n ciuda faptului c? el ?i vorbea cu dragoste. ?i, ?ntr-o clip?, ea se ?ntoarse cu fa?a spre el ?i-i ?nfipse pumnalul drept ?n pantece. Asta-l f?cu pe Goyan s? se chirceasc? ?ndurerat ?i s?-?i ating? pantecele. Dar, cand privi a sa man?, v?zu totu?i c? nu era manjit? de sange. De aceea ?i privi confuz din nou la panz?: astfel o v?zu pe acea tan?r? ce-l lovise c?zut? la p?mant ?i cu un pumnal ?nfipt ?n trup. Chiar ?i a?a, locul prin care ea-l lovise pe Goyan avea o t?ietur? adanc? ?n panz?.

  ?Ce se ?ntampl??” Se ?ntreb? regele confuz. ?Nicicand pan? acum ea nu m-a atacat. Dar azi a f?cut-o. De ce?” Dintr-o dat? ?ns? scra?ni din din?i sim?ind un fel de arsur? pe degetul ar?t?tor al mainii drepte ?n care ?nc? ?inea pumnalul. ?i, privindu-l, v?zu c?-l ?inuse involuntar pe lam? ?i c? se t?iase destul de adanc. Chiar ?i a?a nu merse s?-?i oblojeasc? rana, ci privi atent la m?rgelele ro?ii ce i se prelingeau pe deget. ?i spuse: ??i-s totu?i proaste femeile astea. Prefer? s? moar? pentru o dragoste imposibil?, decat pentru o cauz? nobil?. Dar chiar ?i a?a, chiar de ?tim noi ce le poate pielea, nu putem tr?i noi f?r? ele.”

  Se ?ntoarse ?ns? brusc spre cort cand slujitorul s?u de ?ncredere intr?. ?i, plecandu-?i capul a?a cum ?i era obiceiul, a?tept? pan? regele-i vorbi. Goyan ?ns? t?cea ?i-l privea insistent ?ncercand s? ghiceasc? mai ?ntai ce fel de ve?ti aducea: bune sau proaste. V?zand ?ns? c? cu ghicitul n-o s?-i mearg? ?n seara aceea, ?l ?ntreb?: ?ce se ?ntampl?, Briado? Ve?ti proaste?”

  ?Ba nu, rege Goyan. Nu-i asta. Doar c?… se pare c-avem vizite.”

  Auzind asta fa?a lui Goyan se ?nveseli brusc, chiar dac? nici el nu ?tia de ce. Apoi ?ntreb?: ?ce fel de vizite ?i din partea cui?”

  ??nc? nu ?tiu, rege, c?ci doar i-am v?zut din dep?rtare, pandindu-ne tab?ra. De apropiat nu m-am apropiat ?ns? din cauza aurei luminoase ce-i ?nconjoar?. Asta mi-a dat de ?n?eles c? nu-s oameni simpli, ci au puteri magice. De altfel ?nc?-s aici. Nu departe de cortul nostru. ?i… cred c? c-aut? ceva. De aceea ar fi mai bine dac?…”

  ?Ba nu. D?-le pace!” Spuse Goyan oarecum plictisit, c?ci crezuse c? vizitele celea-s cineva important. ?Probabil doar curio?i. De aceea, cand ?i-or satisface curiozitatea ?i-o s? vad? c? n-au ce ob?ine de-aici, o s? plece singuri. Iar acum pleac?! Am nevoie s? fiu singur ?i s? m? gandesc.”

  ?Desigur, st?pane!” Se gr?bi Briado s? r?spund?. Apoi merse ca racul ?n spate, c?ci Goyan considera o ofens? dac? cineva-i ?ntorcea spatele ca s? plece. De aceea to?i trebuiau s? se dea ?nd?r?t cand plecau ?i s? nu-l priveasc? ?n ochi.

  Goyan ?ns? nici m?car nu se sinchisi s?-?i priveasc? slujitorul plecand. El doar se apropie de pat, puse pumnalul sub pern? ?i se culc? ?n a?ternutul alb, ?nvelindu-se pan? sub b?rbie, f?r? s?-i pese de altfel de acele m?rgele ro?ii care ?nc? i se prelingeau pe deget ?i care l?sau mici pete pe panza alb? a cear?afului. ?i, dup? ce regele ?nchise strans ochii, murmur? ?n timp ce c?sca dulce: ??i totu?i tr?im vremuri interesante. Dar… o s? m? gandesc maine la asta. La fel cum m? voi gandi maine la acel musafir nepoftit. Mai bine azi m? afund ?n ganduri ?i amintiri, c?ci m?car astfel simt pl?cerea ?i puterea timpurilor demult apuse.”

  ***

  CU TREI MII DE ANI ?N URM?

  ?nso?it? de Kaerlleikans ?i Upprisinn, b?trana Gaea ?nainta ?ncet pe str?zile ?nguste ?i ?ntortocheate ale Ora?ului Soarelui. Dar, de?i ea se uita cu aten?ie ?n jur s? vad? m?car un suflet de om nu era nici ?ipenie acolo, iar asta chiar i se p?ru ciudat.

  ?De parc? ora?ul ?sta ar fi f?r? via??,” murmur? ea ?ntr-un final. ?i, cand v?zu c? le f?cu pe fete s-o priveasc? curioase, ea ad?ug?: ?m? refer la ora?ul ?sta ce pare mort ?n Soarele Apusului, de?i, conform numelui lui, la Apus ar fi trebuit s? revin? la via??, c?ci de asta ?i a fost numit ?n trecut Ora?ul Soarelui Apune, c?ci anume pe vremea asta str?zile forfoteau de lume ?i se auzea strig?t ?i veselie de jur ?mprejur. Acum n-auzi decat lini?tea ?i pustiul b?tand alene din aripi pe deasupra ora?ului. Atata tot.”

  ?Dar, Mam? P?mant, de ce e totu?i atat de t?cut acest ora?? ?i la fel v?d str?zile gri, cand, din cate am auzit, trebuiau s? fie aurite. Cel pu?in pentru asta acest ora? era vestit ?n trecut,” spuse Upprisinn.

  ??i ai dreptate, copila mea. Acest ora? a fost aurit odat?. Acum… nu-i decat o ruin? ?i asta din cauza Nomanzilor, care se tem de r?scoal? ca de drac. Tocmai de aceea ?i-au interzis localnicilor s? ias? la apus. ?i acest ora? tr?ie?te astfel de mai bine de patru secole. Dar, de?i am crezut c? vremurile o s? se schimbe ?i c? Nomanzii o s? fie mai ?n?eleg?tori cu ace?ti oameni, m-am ?n?elat, c?ci n-au f?cut decat s?-i asupreasc? ?i mai mult. Iar asta din cauza micii armate a lui Obregon.”

  ?Obregon? Dar… cine-i el?” Se interes? Kaerlleikans.

  ?Vl?star din vechiul neam al Ora?ului Na Greine. Sange pur de altfel. De asta ?i-i atat de viteaz de i-a f?cut pe Nomanzi s? tremure ca frunza ?n vant numai la gandul c? el ?i-ar intensifica ?i mai mult atacurile asupra ora?ului.”

  Upprisinn ?ns? privi speriat? ?n jur, auzind astfel de cuvinte, c?ci ?n?elegea c? pan? la urm? astfel de cuvinte n-ar fi trebuit spuse. Cel pu?in nu ?n plin? strad?. Gaea ?ns? p?rea s? nu se team? deloc, c?ci ea continu? s? p??easc? ?nainte de?i observase temerile tinerei. ?i, ca s-o lini?teasc?, ?i spuse: ?nu te teme, c? nu ne aude nimeni, c?ci cei care ar trebui s? ne-aud? sunt acum ?n alt loc.”

  ??n alt loc?” O ?ntreb? tan?ra confuz?. ?Unde anume?”

  ?Pl?nuind cum s? se apere, c?ci e vremea schimb?rilor, copila mea. De aceea ?i s-au strans azi Nomanzii la sfat, ?ncercand s? pl?nuiasc? cum trebuie urm?toarea ap?rare, c?ci mica armat? a lui Obregon le sufl? ?n ceaf? deja dinspre vest, cand pan? nu demult le-au sl?bit randurile dinspre nord.”

  ?Dar… Mam? P?mant, totu?i consider c?-i riscant,” spuse Upprisinn aproape ?n ?oapt?. ?S? nu uit?m totu?i c? acest ora? e ?n r?zboi ?i astfel de cuvinte…”

  ?O s? fac? gaur?-n ap?,” spuse Gaea sec. ?N-o s? se ?ntample nimic, c?ci n-au ei treab? cu femeile. ?i, chiar ?i de ne-o auzi pan? ?i ?mp?ratul, n-o s? ?ntreprind? nimic ?i asta pentru c? ?tie prea bine cine-s eu ?i ce-mi poate pielea.”

  ?Vre?i s? spune?i c? i-a?i spus astfel de cuvinte ?n fa???” ?ntreb? Kaerlleikans surazand. Dar, de?i cuvintele ei fuseser? doar o glum?, se mir? cand Gaea o privi drept ?n ochi, semn c? avuse dreptate. ?Nu poate fi.”

  ?Ba se poate, c?ci anume eu le-am prezit acest r?zboi. N-au crezut ?ns? ale mele cuvinte. Le-au considerat cuvintele unei babe nebune. Iaca ?i suport? consencin?ele, c?ci Obregon e tipul cela de caine care-?i ?nfige adanc col?ii ?i nu las? prada s? respire decat atunci cand e complet sec?tuit? de puteri. Exact ca copacul de colo.”

  Privind ?n direc?ia ar?tat? de Titanid?, fetele se mirar? s? vad? un imens copac uscat. Chiar ?i a?a el ?nc? se men?inea falnic, de?i p?rea gata-gata s? fie doborat de-un vant mai puternic.

  ?De ce nu-l taie?” ?ntreb? dintr-o dat? Upprisinn. ?Pare s? fie destul de b?tran. Plus la asta: de cade, distruge totul ?n jur, c?ci…”

  ?Ba n-au s?-l taie,” r?spunse dintr-o dat? Titanida, iar ura sim?it? ?n vocea ei le f?cu pe fete atente. ??i n-au s?-l taie Nomanzii nici de-ar fi s? cad? lumea ?ntreag?, c?ci ai avut dreptate cand ai spus c? acest copac e b?tran. Are nu mai pu?in de 400 de ani. ?i a fost s?dit ?n locul cela ?n ziua cand Nomanzii ?i-au ridicat flagul pe zidurile de ap?rare ale acestui ora? declarandu-l al lor. De aceea, de cade copacul ?sta, cad ?i Nomanzii. De asta ?i nu-l taie ei, c?ci de-l taie ?nseamn? c?-?i accept? ?nfrangerea.”

  ?Dar totu?i, cum e posibil ca un copac s? tr?iasc? 400 de ani?”

  ?Pentru c? existen?a lui e strans legat? de cea a Nomanzilor. De aceea, chiar de-l vezi am?rat ?i pe cale s? se pr?bu?easc?, n-o s-o fac?. Nu atata timp cat Nomanzii st?panesc aceste p?manturi. Dar, ?n ziua cand o s? cad? ei o s? cad? ?i copacul de colo.”

  ?Ce dac? Nomanzii nu cad ?i armata localnicilor e ?nvins??” ?ntreb? Upprisinn.

  ?Atunci ?i copacul de colo va ?nvia, c?ci acest copac de Cedru ??i ia puterea din cea a poporului care l-a s?dit. ?i asta e ceva sfant deja, c?ci Cedrii sunt de fapt ?i copacii prefera?i ai st?panului Universului tocmai pentru a lor menire pe lume ?i desigur al lemnului de-o calitate rar ?ntalnite.”

  ?Dar, Mam? P?mant, cum e posibil ca un copac de Cedru s? fie aici? Credeam c?-s ?ntalni?i doar ?n ??rile Orientului Asiatic. Mult prea departe de aceste locuri ?i…”

  ??tii, Upprisinn,” spuse b?trana, ?ndreptandu-se de ?ale, ?copacul ?sta de Cedru ??i are propria istorie ?i propriile reguli de via??. De aceea nu ?ine de oameni unde cre?te, ci de el ?nsu?i.” Apoi, observand iar spionul lui Obregon nu departe de ele, Gaea porni spre copac, iar cand ajunse lang? el, se a?ez? cu ?ncredere pe una dintre r?d?cinile lui aeriene uscate.

  ??i simt c? copacul ?sta-?i are istoria lui,” murmur? Kaerlleikans privind cu aten?ie la falnicul copac f?r? frunze.

  ??i ai dreptate. E o poveste lung? asta cu copacul, da cred c? se merit? spus?.” T?cu ?ns? Gaea o vreme, timp ?n care inspir? adanc al Cedrului parfum de parc? asta i-ar fi adus amintiri ?n minte. Apoi, ascultand cu aten?ie scar?aitul copacului, ceva venind din adancuri, Gaea se ridic? de jos ?i se apropie de trunchiul lui, lipindu-?i fa?a ridat? de scoar?a la fel de ridat? a copacului. ?i, dintr-o dat?, se auzi o stranie muzic? ?n jur.

  De asta privir? fetele mirate ?n jur ?i ?ntrebar?: ??i asta? Ce fel de muzic? e asta?”

  Gaea zambi, v?zandu-le atat de emo?ionate. Apoi murmur?: ?unii spun c? asta e cantecul auzit din Aeon. Al?ii o numesc melodia sufletului. Eu ?ns? ?tiu sigur c?-i cantecul Copacului de Cedru, un cantec unic pe care numai acest copac sfant ?l poate canta.”

  ?Dar, Mam? P?mant, cum e posibil s? cante un copac? El doar n-are glas. Nici coarde vocale.”

  ?E?ti sigur?, Kaerlleikans?” O ?ntreb? Titanida privind-o cu aten?ie. ?M? refer la: e?ti sigur? c? n-are glas ?i nici coarde vocale? Eu… n-a? fi atat de sigur?, c?ci chiar dac? majoritatea oamenilor n-aud glasul lui, copacul ?sta vorbe?te. La fel ca fiecare copac din jur. ?i, da, vorbesc ei. Spun multe lucruri ?n?elepte, chiar dac? ?n modul lor greoi, t?r?g?nat. Dar totu?i le spun, c?ci ?tiu c?-s auzi?i de vant, de soare, de cer ?i de ceilal?i copaci, vie?uitoare ?i ierburi din jur. Astfel ??i plang ei durerea, c?ci nu odat? au sim?it securea mu?candu-le din trunchiuri. Dar, cand copacii sunt ferici?i, ei cant?. Precum cant? acest copac acum.”

  ?Dar… despre ce cant? acest copac acum?” ?ntreb? Upprisinn, atingand scoar?a ridat? a copacului. ?i, de parc? ar fi sim?it alinare ?n atingerea tinerei, Cedrul gemu. Era ?ns? un geam?t pl?cut auzului, ca o dulce ?ncantare.

  A lui ?ncantare ?ns? fu perceput? doar de Gaea. La fel ea sim?i nostalgia ?n acel geam?t. De asta ?i oft? ?i ea ?i apoi spuse: ?despre R?zboiul Fiarelor, fiica mea. Un r?zboi demult uitat de lume.”

  ?R?zboiul Fiarelor? Cel despre care a men?ionat Maestrul Dike cand eram ?nc? ?n c?su?a ta?”

  ?A?a e, Upprisinn,” rosti b?trana cu glas stins. Apoi privi la tan?ra ce se a?ezase pe r?d?cina de al?turi. ?De fapt noi ?tim bine acel r?zboi, c?ci am trecut prin el. Am v?zut cum multe pic?turi de sange ?i lacrimi au udat atunci p?mantul. Am v?zut mul?i eroi c?zand ?n b?t?lie, eroi care-au luptat cu sufletul ca s? apere acest loc. Dar s?rmanul ora? tot a c?zut sub asuprirea du?manului, c?ci… a?a i-a fost scris.”

  ?Dar de ce i se spune totu?i R?zboiul Fiarelor dac? a fost un r?zboi ?ntre oameni?” ?ntreb? Kaerlleikans extrem de uimit?.

  ?Asta e chiar o ?ntrebare destul de bun?. Dar totu?i nu-i deloc ?ntampl?toare denumirea dat? acelui r?zboi, c?ci atunci oamenii s-au transformat la propriu ?n fiare. S-au sfa?iat de altfel unul pe altul, ?nsangerand ?i mai mult acest s?rman p?mant.”

  ??i cine totu?i au fost Fiarele? Nomanzii?” ?ntreb? Upprisinn. ?i privi apoi un p?ianjen fugar pe scoar?a copacului.

  ?Ba nu, fiica mea, fiarele acelui r?zboi au fost Oamenii Soarelui Apune. Fiare f?r? inim? de altfel, care-au fost ?ngenuncheate pan? la urm?, c?ci nicio fiar? nu scap? de inund? p?mantul ?sta ?n sange. Se pare ?ns? c? acelea?i fiare ??i vor face iar de cap pe aceste meleaguri ?n curand.”

  ??i de ce am eu impresia c? singur? nu ?tii de partea cui e?ti. Pe deoparte ?mi pare c? e?ti de partea Nomanzilor, mai ales cand spui astfel de cuvinte. Dar pe de alta am impresia c? ?ii cu Poporul Soarelui. De aceea ?i ?ntreb: tu de partea cui e?ti pan? la urm? ?i de partea cui sunt ?i Titanii?”

  Asta o f?cu pe Gaea s? zambeasc?. Dar sim?ea ?i ?ncurcare, c?ci ?ntrebarea lui Kaerlleikans era totu?i ideal?. Chiar ?i a?a, chiar de ?tia r?spuns la ?ntrebarea ceea, prefer? s? nu-l spun? ?i fetelor, c?ci era de fapt rupt? ?n dou? ?n acel r?zboi ?i jum?tate din ea era de partea Nomanzilor pe care-i considera ai ei copii viteji, iar cealalt? era de partea Ora?ului Soarelui Apune, cel care i se ?nchina fiului ei Helyos.

  Dar, ca s? nu lase ?ntrebarea ceea ?n aer, Gaea min?i: ?nu-s eu de partea nim?nui pan? la urm?. De ce? Pentru c?-s to?i ai mei copii, iar o mam? trebuie s? fie impar?ial?, chiar ?i ?n vreme de r?zboi.”

  ??i totu?i cred c? n-ai dreptate, Mam? P?mant, spuse Upprisinn, ?pentru c? nu exist? impar?ialitate pe lumea asta. ?i… de vrem noi sau nu vrem, nu putem iubi egal: nici lumea, nici unul pe altul, c?ci iubim pe cineva pentru frumuse?e, pe altul pentru ?n?elepciune, pe altcineva pentru c? ne face s? zambim, iar pe cei mai mul?i pentru valoarea lor ?i pentru c?-s unici. De aceea, tocmai pentru c? cant?rim pe fiecare pentru ce reprezint? nici nu putem spune c? iubim la fel.”

  ?i fu ?ah-mat pentru Upprisinn, c?ci replicii ei ?n?elepte Gaea nu-i g?si o cale de atac. Dar, chiar dac? ar fi putut ea inventa ceva ca s? ias? ?nving?toare ?n mica lupt? dintre ele, Gaea t?cu, c?ci pentru ea avea mai mult? ?nsemn?tate s? tac? cu ?n?elepciune cand situa?ia o cerea, decat s? lupte cu arme acolo unde era loc doar de pace.