?Zarea e atat de superb?,” murmur? Zeal ?n timp ce st?tea al?turi de Island pe o roc? mult ie?it? ?n relief, deasupra unei pr?p?stii nu prea adanci. ?Chiar dac? undeva plou? cu g?leata,” ad?ug? ea. ?Chiar ?i a?a, acele sclipiri de lumin?, pe cerul negru ca c?trana, le face s? par? cu adev?rat imagini de basm. De parc? ?i-ar t?ia r?suflarea.”

  ?i nu era deloc ?ntampl?toare a ei observa?ie, c?ci cu adev?rat ?n dep?rtare, mult prea departe de locul unde se aflau, cerul era total negru c-o umbr? ro?ietic? sub el, ?n timp ce fulgere groase ?l spintecau de sus pan? jos. Apoi era p?durea ce se ?ntindea ?n fa?a ochilor ei, exact sub acel cer negru, cea care p?rea c? arde, de?i era totul doar o iluzie a ochilor a?inti?i asupra acelui contrast de culori.

  ?Poate c? ?i ai dreptate, Zeal,” spuse Island dup? o scurt? vreme ?n care st?tuse ?n t?cere ?i privise ?i el zarea. ?Poate ?i c?-i cu adev?rat frumos de privit la nebunia naturii. Numai c? acolo nu plou?, scumpo. Acolo se duce o lupt? pe via?? ?i pe moarte.”

  Aceste cuvinte o f?cur? pe Zeal s? ?nghit? ?n sec. Apoi privi fa?a posomorat? a bunicului ei ?i-l ?ntreb? cu voce gatuit?: ?crezi c? vor reu?i?” ?i, sim?indu-se atat de neputincioas?, Zeal ??i stranse genunchii la piept ?i se ghemui a?a cum f?cea cand era mic?, ori de cate ori era certat? pentru vreo boac?n? f?cut?.

  ?Cine?” ?ntreb? Island privind-o.

  ?Sephir. Fenrir ?i ceilal?i. La ei m? refer cand ?ntreb de vor reu?i s-o aduc? ?napoi, c?ci… a trecut deja destul timp, dar ei nu s-au ?ntors ?nc?,” ?i apoi fata privi iar ?n dep?rtare ?i zambi, c?ci bunicul ei, ?n timp ce ea vorbise, suflase aer rece ?n fa?? ?i formase ?ur?uri de ghea?? care atarnau ?n acele clipe cu capul ?n jos p?rand uria?i de poveste ?ntr-un t?ram al ?ntunericului.

  ?Sunt sigur c? vor reu?i, feti?o,” ?i r?spunse Titanul cu glas blajin. Apoi ??i ?ntinse bra?ul spre ea ?i-o mangaie pe cap. ?Trebuie de altfel, c?ci Sephir e necesar? acestui p?mant ?i nu cred s? fie el prea crud ca s-o lase prad? nebuniei altora. Dar totu?i, Zeal, sunt con?tient de asemenea c? fiecare din noi ??i are propriul destin. ?i, chiar de ne r?zboim noi cu soarta, dand tot ce-avem mai bun, nimic nu ne poate asigura succesul de nu trebuie s? ?nvingem.”

  ?Chiar ?i a?a, bunicule, m? tem: c-o s-o pierdem ?i pe ea a?a cum am pierdut-o pe mama,” ?i vocea tinerei tremur? spunand acele cuvinte, de parc? acele cuvinte ar fi redeschis o ran? demult t?m?duit?, o ran? care-o duruse enorm ?n to?i acei ani chiar dac? fusese ea doar o cicatrice.

  ?i Island ?i ?n?elegea durerea, c?ci atunci cand Zayleea disp?ruse Zeal era doar o copili?? de cinci ani, o copil? care se trezise ?ntr-o diminea?? ?i-o c?utase pe-a ei mam?, dar n-o g?sise nic?ieri. De altfel nu odat? o v?zuse plangand ?n timp ce se ascundea ?n vreun col?, nu odat? o luase aproape ?nghe?at? de lang? lac, c?ci de asta se apropiase atat de mult Zeal de ape: credea c? ?n adancul lor disp?ruse a ei mam?, iar faptul c? ea era acolo o f?cea s-o simt? pe Zayleea atat de aproape. El ?ns? ?tia adev?rata istorie a dispar?iei Zayleei, dar nu i-o putea spune ca s? nu-i amplifice ?i mai mult ura ?i durerea pe care Zeal le sim?ise apoi ?n suflet. Preferase s-o lase s?-i urasc? pe Vanamari, despre care fetele credeau c-o ucisese pe mama lui Zeal, ?i s-o lase aproape de ape, cu credin?a c? anume acolo e mama ei, c?ci de i-ar fi spus adev?rul ar fi putut-o pierde ?i pe ea. De aceea ?i spuse ?ntr-un final:

  ??tii, Zeal, cand eram mic mama mi-a spus o fraz? doar, atunci cand l-am v?zut pentru prima dat? pe al t?u str?bunic Coallar ?i, cand mi-am dat seama cat de crunt poate fi, i-am zis c? mai bine mor decat s? ajung ca el.”

  Aceste cuvinte o f?cur? pe Zeal s?-l priveasc? cu aten?ie. Apoi sclipi curiozitatea ?n ochii ei, c?ci fata adora pur ?i simplu cand Island ?i spunea pove?ti, c?ci acele pove?ti nu doar c-o umpleau cu putere, dar g?sea destule ?nv???minte ascunse ?n ele, ?nv???minte la care se gandea ?ndelung, zile de-a randul, stand culcat? pe-a ei frunz? de lotus, cu pumni?orii ei dolofani sub cap ?i cu ochii ?nchi?i ?n timp ce asculta muzica duioas? a apelor, cantecul de leag?n al Zayleei cum credea ea. De aceea, cand v?zu c? Island t?cea ?n timp ce-o privea cu ging??ie, fata ?l ?ntreb?: ??i? Ce ?i-a spus str?bunica Inlan Diar atunci?”

  Island zambi: ?c? lumea asta e unic?. La fel sunt copacii, cerul, aerul ce-l respir?m ?i chiar p?mantul. ?i, chiar de nou? ne pare c? dou? lucruri sunt identice, ne ?n?el?m, c?ci nimic nu-i cum pare pe lumea asta ?i totul e unic ?n felul s?u. Dar mai mult decat aceste cuvinte ceea ce m-a motivat atunci s? fiu unic a fost faptul c? mama mi-a pus atunci a ei man? cald? pe um?r ?i m-a privit cu bun?tate. De asta am ?n?eles c? nu al?ii ne fac unici, ci noi ?n?ine, bun?tatea din inima noastr? ?i iubirea pe care-o d?m altora. Dar… ?i pe care o primim desigur. De aceea, scumpo, de vrei s? schimbi pe cineva, d?ruie?te-i flori, nu spini, c?ci flori vei primi ?n schimb ?i de la al?ii.”

  ?Permite-mi s? nu fiu de acord cu asta, bunicule,” spuse Zeal cu voce trist?, privind iar zarea ro?ietic?. ?Uneori chiar ?i de d?ruie?ti flori, tot spini prime?ti. De ce? Pentru c? asta e ?n firea unora: s? d?ruiasc? ce-au ei ?n suflet ?i nu ceea ce primesc.”

  Asta-l puse pe Island pe ganduri. ?i, ca de fiecare dat? cand Island era ganditor, ??i mi?c? nasul dintr-o parte ?ntr-alta, ?uguindu-?i buzele ?i l?sand un aer rece s?-i ias? din gur?, care forma mici cercuri albe de ghea?? ?n fa?a lor, de parc? ar fi fost fumul scos pe n?ri de-un fum?tor de trabuc. Abia apoi, cand fu capabil s?-?i adune gandurile, Titanul ??i ?ntreb? nepoata: ?cum r?mane atunci cu noi, Zeal? Cum r?mane cu faptul c? fiecare din noi are dreptul la alegeri ?i opinii?”

  Fata ?l privi ?ncurcat?: ?la ce te referi, bunicule?”

  ?La faptul c? chiar de suntem influen?a?i tot avem dreptul s? alegem pe ce drum s? mergem. Da, nu neg c? exist? excep?ii, ca atunci cand e?ti posedat de r?u ?i e?ti nevoit s? ucizi. Numai c?…,” t?cu ?ns? Island dintr-o dat? ?i, f?r? s? fie observat de Zeal care privea iar zarea, se cutremur?.

  Avea ?i de ce s? se cutremure Titanul, c?ci, spunand acele cuvinte, ??i aduse aminte de mama Bestlei care fusese posedat? de demonii lui Ahi ?i se n?pustise ?ntr-o bun? zi asupra propriei copile cu gand s?-i fac? r?u. Dar, chiar dac? fetele ?tiau acea poveste ?i faptul c? Edda fusese posedat? de Ahi, care-i comandase s? ia puterea fetei ei ?i s-o distrug?, ele nu ?tiau adev?rata istorie din spatele acelei ?ntampl?ri.

  ?tiau ?ns? despre asta trei: Island, Boor ?i Inlan Diar. Ei singurii erau cei ce ?tiau c? Edda fusese de fapt posedat? cu mult ?nainte de al ?ntalni pe Boor, c?ci Ahi ?i-o dorise pentru el, de ?ndat? ce-o v?zuse cu celelalte nimfe la izvor. Numai c? ceva ?n aura ei ?l ?inuse ?n frau ?i, dup? ce-o posed? ?i ajunse s?-i controleze nu doar puterea, dar ?i gandurile, Ahi o ?inu o vreme aproape. Apoi, v?zand interesul lui Boor ?n cea care-i era supus?, Ahi ??i puse ?n gand s? le dea o lovitur? lui Island ?i Inlan Diar ?i-i ordon? Eddei s?-l seduc? pe Boor ca ?n noaptea nun?ii, cand tuturor le va fi lumea mai drag?, s?-l ucid?, iar astfel s? aduc? durere ?n Regatul Ghe?ii.

  Numai c? d?duse Ahi gre? atunci, c?ci nu luase ?n considerare puterea lui Inlan Diar de-a vedea lucruri. Aceasta, de imediat ce d?du cu ochii de Edda, pe care Boor o aduse la Palat ?i-i anun?? c? are de gand iar s? se ?nsoare, Titanida privi adanc ?n ochii Eddei ?i, v?zand c? ea va fi cea care va da na?tere unei mari puteri precum cea de care dispunea Bestla, decise totu?i s? n-o alunge ?i permise acea uniune dintre al ei nepot ?i spiritul de ap?. Numai c?, ?nainte de c?snicie, ?i d?du s? bea dintr-o licoare magic? Eddei, spunandu-i c?-i licoarea din care beau toate femeile din regatul ei ?n noaptea nun?ii pentru a avea prosperitate ?n cas? ?i-a da na?te la copii s?n?to?i. Iar Edda, care asculta doar comanda lui Ahi, accept? crezand c? nu-i nimic r?u ?n asta.

  Fusese vr?jit? ?ns? atunci, c?ci licoarea pe care-o b?use ?i ferecase pe cei ?ase demoni care-o controlau. Astfel nu doar c? nu-l omor? pe Boor ?n acea noapte, dar ?i ?i n?scu o fat? superb?, cu p?r blond ?i ochi alba?tri, o adev?rat? Cr?ias? a Z?pezii cum o numeau to?i. Dar, cum tot r?ul nu poate sta ascuns o ve?nicie, 3 ani dup? na?terea Bestlei, Eddei ?i veni ?n gand s-o duc? la lacul de unde luase ia na?tere ?i s-o scalde pe fat? acolo ?i s-o binecuvanteze cu via?? lung? ?i putere.

  Dar, ?n clipa ?n care p??i ?n afara regatului, f?r? s? spun? nim?nui despre asta, c?ci ?tia c? Inlan Diar, Island ?i Boor erau ?mpotriva ideii ca ele s? plece f?r? ei din regat, Edda nimeri iar??i ?n mrejele lui Ahi. Acela o urm? ?n acea zi, pe furi? pan? la lac, iar acolo… dezl?n?ui iadul…

  ***

  CU 19 ANI ?N URM?

  Aplecat u?or de spate, Ahi privi adanc ?n ochii alba?tri ca cerul ai Eddei ?i-i zambi. Ea la fel ?i zambi, sim?ind iar??i puterea vr?jii lui. ?i, ?n acele clipe, un val de energie neagr? se mi?c? rapid prin al ei sange, p?trunse adanc ?n ale ei oase ?i, cand ajunser? ?n sfar?it la inelul de ghea?? care-i ?nconjura centrul energiei, acela?i inel care ap?ruse dup? ce ea b?use licoarea lui Inlan Diar ?i-i ferecase demonii ?n interiorul ei, acesta cr?p? dintr-o dat?.

  Apoi dou? corni?e lovir? u?or ?n sacul sufletului ei. Doar de dou? ori. Pe urm? acea mi?care se opri. Dup? asta sacul cela de energie puls? ?n diverse locuri, fiind ?mpuns de corni?ele celor ?ase demoni captivi acolo ?i de ale lor copite. ?i, cu fiecare rota?ie a acelor curen?i de energie neagr? care erau controla?i de puterea lui Ahi, mi?c?rile din interiorul sacului cu energie din sufletul Eddei ?ncepur? s? se intensifice ca mai apoi s? pulseze violent.

  ?i, ?n timp ce dr?cu?orii din sufletul ei se chinuiau s? ias? iar afar?, Edda zambea straniu. La fel de straniu zambea ?i Ahi care-?i oglindea privirea ?n ochii ei. Dup? care, complet fermecat de-al ei zambet, Ahi se apropie de obrazul ei stang, ?l s?rut? prelung ?nchizand ochii, dup? care ?i ?opti la ureche: ?e timpul, dragii mei, e timpul s? v? ?ndeplini?i misiunea pentru care a?i fost adu?i pe lume, c?ci a?i dormit pentru prea mult? vreme.” Apoi, atingand pantecele Eddei, acolo unde se afla stomacul ?i centrul ei de energie, sim?i o ciudat? pulsa?ie ?i asta-i produse pl?cere. Doar c? ceva mult mai interesant ?i capt? aten?ia ?i de aceea privi ?n spatele Eddei ?i v?zu doi ochi alba?tri ?i mari privindu-l f?r? team?.

  ?i micu?a Bestla, cea care se ascundea ?n spatele mamei ei, nu p?rea deloc speriat?. Din contr?: p?rea cumva atras? de privirea neagr? ca smoala a acelui Mag R?u care n–o sc?pa din priviri. ?i, ?n timp ce se chinuia s?-i p?trund? ?n suflet ?i el ?ntr-al ei, manu?a ei stranse cu putere rochia Eddei.

  Dintr-o dat? ?ns? Ahi surprinse o ciudat? mi?care ?n aer. La ?nceput ?ns? nu ?n?elese ce-i. Pe urm? v?zu mici cercuri albastre venind dinspre ochii copilei ?i, ?n timp ce se apropiau de el, cre?teau ?n intensitate. Nu-l alarmar? ?ns?, crezand c?-i modul ei de-a cunoa?te lumea. Numai c? ar fi trebuit, c?ci ?n momentul ?n care acele cercuri de energie ?i atinser? retina, o topir? la propriu de parc? ar fi fost smoal? ?nc?lzit? de foc ?i, cat de curand, pic?turi negre ?i fierbin?i i se scurser? pe obraji, iar el sim?i c? orbise.

  De asta ??i acoperi ochii cu palmele, ?ncercand cu disperare s? opreasc? acea energie s?-i ia puterea ?i s?-l orbeasc?. Era ?ns? prea tarziu. ?i, sim?ind cum ?l frige pe din?untru, ?ncepu s? urle ca apucatul ?n timp ce bajbaia ceva pe lang? el, dar nu d?dea decat de aer.

  Astfel, neputand g?si ceea ce-i trebuia - c?rbuni ?ncin?i pe care nu-i putea forma ?n acele clipe din cauza ochilor s?i care nu vedeau - Ahi strig? ?ntr-un final ?nnebunit: ?acum, dragii mei! Acum!” ?i Edda, de parc? ar fi fost atras? spre el, desprinse mai ?ntai mana feti?ei de poala sa ?i p??i spre Ahi, iar cand el ?i atinse pantecele, sacul cela de energie cr?p?, iar Edda se transform? ?n doar secunde ?n… ?ase demoni.

  ?Ne-ai chemat, st?pane?” Se auzir? glasurile celor ?ase demoni vorbind ?n acela?i timp dup? ce fur? elibera?i din trupul Eddei ?i care-l ?nconjurar? pe Ahi dup? aceasta, privind cu aten?ie la micu?a Bestla care nu se speriase nici de data aceasta.

  ?Desigur c? v-am chemat, neto?ilor!” Le strig? Ahi ?nfuriat, privind ?n jur, dar nev?zand nimic. ?Pentru asta ?i a?i fost crea?i, nu? S?-i lua?i puterea. A?a c?… ce a?tepta?i? Lua?i de la ea acea putere ?i da?i-mi-o mie.” Iar demonii, ranjind, se n?pustir? asupra copilei.

  Dar, cand s? pun? mana pe ea, se lovir? cu putere de pere?ii cubului de ghea?? care-o ?nconjur? pe copil? ?n secunde. De asta ?i ?ncepur? a urla apoi ca apuca?ii: una pentru c? atingerea cu ghea?a le fripse pieile de smoal? ?i a doua pentru c? n-o putur? atinge.

  Fata ?ns?, deloc impresionat? de-al lor strig?t sau de-a lor mi?care haotic? ?n jurul cubului pe care-l loveau cu pumnii ?ncercand s?-l sparg?, continua s? priveasc? atent? la Ahi. Totu?i, chiar dac? el n-o vedea, sim?ea ceva straniu la ea ?i de aceea deveni atent, concentrandu-?i mintea pe alte instincte dat fiind faptul c? nu putea vedea ?n acele clipe. Numai c? nici auzul ?i nici sim?urile nu-l ajutar? s? ?n?eleag? ce f?cea copila ?n acele clipe.

  Bestla ?ns? nu pierdea timpul. Astfel, ?n timp ce-l urm?rea pe Ahi cu aten?ie, ?ntinse mana stang? cu palma ?n sus. Apoi stranse degetele mainii drepte de parc? ar fi apucat un stilou ?i, cand privi la acele degete, o peni?? de m?rimea celei de p?un, se form? ?ntre degetele ei. Numai c? imediat ce peni?a fu format?, Bestla-?i ?ndep?rt? degetele de ea ?i murmur?: ?s? se fac? voia cerurilor, a apelor, p?mantului ?i focului,” iar peni?a ?ncepu cat de curand s? deseneze un ochi de cerneal? pe a ei palm?.

  Dup? care, cand ochiul fu complet desenat, peni?a se evapor?, iar Bestla puse palma dreapt? deasupra celei stangi, f?r? s? le ating? totu?i, l?sand ca?iva centimetri ?ntre ele. ?i privi apoi la cele dou? palme ce aproape c? se atingeau ?i sufl? o boare de aer ?nghe?at peste ele. Apoi le ?ndep?rt? cam jum?tate de metru una de cealalt? ?i privi cu aten?ie la palma dreapt? pe care era desenat acela?i ochi de cerneal? ca ?i pe cea stang?. Numai c? era desenat de parc? s-ar fi privit ?n oglind?. ?i, sub privirea insistent? a fetei, care continua s? trimit? spre cei doi ochi de cerneal? acelea?i inele de energie care topiser? ?i retina ochilor lui Ahi, cei doi ochi de cerneal? ?ncepur? a clipi de parc? ar fi prins via??, iar buzele fetei ?ncepur? s? ?opteasc?:

  ?Ceea ce-a fost dat s? fie v?zut de lume s? se vad?, ce trebuie trecut sub t?cere s? fie uitat, ce nu trebuie s? fie auzit s?-?i piard? sunetul, iar ceea ce-a fost h?r?zit de soart? s? n-aib? sim?uri s? fie doar un ambalaj gol ?ntr-o lume a vidului.”

  ?i, privind din nou ?n fa??, ?n timp ce un schimb de energie se produse ?ntre cei doi ochi de cerneal?, o energie de culoarea ghe?ii, Bestla privi ?n fa??, la acei demoni aduna?i ?ntr-un loc ?i care ranjeau la ea. Apoi ea surase, iar pere?ii acelui cub de ghea?? se sparser? datorit? vr?jii ei.

  Demonii, crezand c?-i ?ansa lor, c?ci o v?zur? neprotejat?, ?ncepur? a lovi violent cu copitele ?n p?mant, aruncand ?n jurul lor cu scantei de foc. Dup? care, urland ca apuca?ii, se aruncar? asupra fetei cu gand s-o prind? ?n labele lor ?i s?-i ia puterea. Numai c?, exact ?n clipa ?n care ei se aruncar? asupra fetei, se v?zur? ?nghe?a?i ?n aer, ca statui negre, de?i ai lor ochi ?nc? clipeau, semn c? erau con?tien?i de ce se ?ntampla ?n jurul lor. ?i, v?zandu-se astfel captivi, ?ncepur? s? se vaiete asurzitor.

  Asta-l ?nfurie pe Ahi, c?ci chiar dac? acela nu vedea ce se ?ntampla ?n jurul lui, auzindu-?i odraslele v?itandu-se, ?n?elese c? era ceva ?mpotriva lui. De aceea ?i se ?nconjur? pe sine ?ntr-un final c-o cea?? dens? ?i neagr?, ?ncercand astfel s?-?i recapete vederea.

  ?ntre timp ?ns? schimbul cela de energie dintre ochii de cerneal? de pe palmele copilei crescu ?n intensitate ?i form? ?ase inele de un albastru ?nchis ?n jurul Bestlei. Apoi, acelea?i inele care erau mici la ?nceput, crescur? ?i crescur? pan? ?nconjurar? acel loc ?n care erau ei. Dar din cauza ce?ii negre produse de Ahi nu-l putur? ?nconjura ?i pe el.

  Astfel, sim?ind puterea energiei ce pulsa ?n jurul lui, Ahi ?n?elese c?-i timpul s? profite. De aceea absorbi cea?a din jurul lui. Dar… tu?i cat de curand sim?ind c?-l arde pe din?untru de parc? acel aer creat de el ar fi fost otr?vit. Totu?i, dup? ce termin? de tu?it, ?nc? atingandu-?i pieptul, ??i d?du seama c? putea iar vedea ?i asta-i d?du speran?? c? poate nu era totul pierdut, c?ci nicicand nu se a?teptase ca o copil? atat de mic? precum era Bestla s?-i ?in? piept.

  Numai c?, ?n clipa ?n care privi la copil? cu gand s-o lichefieze cu puterea min?ii, d?du cu ochii de ceva ce nu-i pl?cu. De asta ?i marai ?nfuriat: ?Yahon. Tu erai cel care mi-a stat ?n cale, ?i eu care credeam c?-i aceast? copil?. Acum ?n?eleg de ce-am sim?it acea energie ciudat? ?n trupul Eddei: era din cauza c? ea trebuia s? dea na?tere unui nou trup al t?u. P?cat ?ns?, c?ci de-a? fi ?tiut c? vei rena?te din neamul lui Boor ?i-i vei da o astfel de putere imens? acestei copile doar ca s? m? subjugi nu te-a? fi ucis atunci, ci te-a? fi ?nl?n?uit la fundul iazului ca s? nu ie?i nicicand de-acolo.”

  ?Crezi?” Spuse Yahon surazand stand ?ntre copil? ?i Ahi. Dintr-o dat? ?ns? disp?ru. ?i, cat de curand Ahi auzi ?n urechea stang?: ?chiar ?i de ?ncerci s? m? ucizi de-o mie de ori, Ahi, tot voi g?si calea spre nemurire ?i s? te ?nving.”

  ?Zici tu?!” ?i Ahi ranji ciudat. ?Eu n-a? fi atat de sigur. De ce? Pentru c? la?i de-alde tine, care se ascund ?n interiorul unei copile, nu pot fi decat ?nvin?i, dar nicicand ?nvinge.”

  Apoi Ahi se ?ntoarse brusc ?i privi ?n spate. Numai c? se minun? s? vad? c? acel Yahon avea statura unui copil ?i nu era cel pe care-l ?tia el. De asta stramb? din nas, c?ci anume faptul c? acela era complet alb ?i avea ochii de culoarea smaraldului ?i d?deau de ?n?eles c? a lui putere se m?rise. ?i avea dreptate, c?ci, ?n clipa ?n care Yahon pocni din degete, un val de energie de culoare verde precum ?i erau ?i ochii ?i ie?i din maini, formand un fel de lan?uri, care-l lovir? apoi pe Ahi peste picioare, ?ngenunchindu-l.

  V?zandu-se ?ngenuncheat, Ahi iar ranji, c?ci sim?ea furia cum ?l ia ?n st?panire. ?i, ?n timp ce atingea p?mantul cu palmele, form? dou? pumnale negre pe care le stranse cu putere. Dup? care zvacni pe nea?teptate ?n aer ?i se arunc? asupra copilului Yahon. Numai c? lovi aerul, c?ci acela disp?ru cat ai clipi, iar Ahi-?i pierdu echilibrul ?i se rostogoli apoi ca?iva metri dup? ce atinse iar p?mantul.

  Fu nevoit ?ns? s? se rostogoleasc? cat de curand de pe-o parte pe alta cand funii groase, controlate de Yahon, lovir? p?mantul de lang? el. ?i pentru c? acele lovituri se intensificar?, Ahi decise s? ri?te ?i arunc? unul dintre pumnale spre Spirit, ?ncercand dac? nu s?-l r?neasc? m?car s?-l ?ncetineasc?. Pumnalul ?ns? lovi un perete de sticl? care fu transparent la ?nceput, dar, ?n timp ce cr?pa ?n toate direc?iile, deveni complet negru, ascunzandu-l astfel pe Yahon de ochii lui Ahi.

  V?zand asta, Ahi scra?ni din din?i: ?tu ?i aura ta nesuferit?!” Dar totu?i asta-i d?du ?ansa s? se ridice ?n picioare. Dup? care, trosnindu-?i u?or oscioarele gatului, Ahi form? s?bii ?n fa?a sa: dou? la ?nceput, dar care se ?nmul?ir? atat de repede pan? ajunser? la ?ase, stand ?ntre el ?i Yahon pe care nu-l vedea totu?i. Chiar ?i a?a, chiar dac? acele s?bii ??i aveau varful ?ndreptat spre oglinda ceea stranie, nimic nu se ?ntampl? destule clipe dup? aceea, iar asta fu ceva nu pe placul lui Ahi care iubea s? fie dinamic jocul ?i nu plictisitor. De aceea decise s?-l provoace pe Yahon ?i-i spuse cu glas batjocoritor: ??i… o s? te mai ascunzi mult? vreme dup? fusta unei mucoase de 3 ani?”

  Reu?i ?ns? doar s?-l ?nfurie se pare pe Spirit, c?ci, cat de curand, oglinda din fa?a lui se sparse ?i un val de a?chii fur? aruncate spre el. Cioburile oglinzii ?ns? nu-l r?nir? datorit? s?biilor din fa?a lui care loveau ?n stanga ?i-n dreapta aruncand acele cioburi cat colo din calea lor. Apoi, dup? ce acea ploaie de buc??i de sticl? ?ncet?, s?biile devenir? una ?i se ?ndrept? cu repeziciune spre pieptul lui Yahon care st?tea ?i o a?tepta cuminte cu mainile la spate ?i cu ochii ?nchi?i.

  Asta-l f?cu pe Ahi s? zambeasc?, c?ci a sa sabie aproape c? atinse pieptul lui Yahon, iar asta ?nsemna ?nfrangere pentru el. Numai c? r?cni ?ntr-un final cand Yahon deschise brusc ochii, iar sabia lui fu transformat? ?n multiple pumnale ce-?i ?ntoarser? varfurile spre el de data asta.

  ??ncerci s? m? ba?i cu propriile arme acum?” ?i spuse Ahi furios Spiritului.

  Acela ?ns? doar surase ?i, ridicand din umeri, spuse: ?nu fac decat s? pl?tesc vechi datorii, c?ci… ochi pentru ochi ?i dinte pentru dinte, Ahi. ?i, dup? cum ur?sc s? am datorii, dar ?i al?ii la mine, am decis s? le colectez.”

  ?Zici tu?!” ?i Ahi ranji. Numai c? stramb? furios din nas cat de curand cand observ? cum demonii lui, care st?tuser? ?nghe?a?i ?n aer pan? atunci, ?ncepur? s? se lichefieze, iar asta era ceva ce nu-i pl?cea deloc. Chiar ?i a?a, chiar dac?-i vedea clar atra?i fiind ?nspre ceva, nu vedea ?nspre ce anume, c?ci Yahon st?tea chiar ?n fa?a acelui obiect.

  Surpranzandu-i privirea a?intit? asupra acelui loc, Yahon surase triumf?tor. Apoi f?cu un pas ?n l?turi ?i Ahi o putu vedea astfel pe Bestla privind ?int? la acea energie creat? de ochii de cerneal? de pe ale ei palme, energie ce ?nghi?ea de fapt ai lui demoni. ?Nu-?i vine s? crezi, nu-i a?a?” ?i spuse apoi Yahon lui Ahi cu v?dit? batjocur? ?n glas. ?Desigur. Cum altfel, c?ci tu credeai c? aceast? copil? e al meu corp material. Dar, surpriz?: nu suntem un ?ntreg, ci dou? spirite separate. De aceea, chiar ?i fiind ?n afara ei, aceast? copil? poate s?-?i controleze puterea.”

  ?Te-ai ascuns atunci ?i n-ai ren?scut?!” Murmur? Ahi furios. Continua ?ns? s? priveasc? c?tr?nit la cum demonii lui fur? complet ?nghi?i?i de acei ochi de cerneal?. Dup? care Bestla puse palm? peste palm? de parc? ar fi pecetluit un pact. Fu ?ns? ?i mai mirat s-o vad? pe Bestla privind spre Yahon, c?ci el crezuse c? ea nu era con?tient? c? acel Spirit tr?ia ?n ea.

  Bestla ?ns? nu doar c? era con?tient?. Ci chiar ?i spuse: ?Te a?tept la locul nostru, Yahon. Nu ?ntarzia ?i nu te r?ni.” Dup? aceasta fu atras? ?nspre acel mic cub de ghea?? ?n care se transformaser? cioburile acelui cub care-o ?nconjurase cand fusese atacat? de demoni.

  Yahon, cat timp Bestla-?i preg?ti plecarea, o privi cu aten?ie, c?ci se temea totu?i ca s? nu fac? Ahi ceva ?i s-o ?mpiedice s? plece. Abia apoi, cand ea era ?n siguran?? ?n interiorul acelui cub de ghea?? care disp?ruse ?i el, privi din nou la Ahi ?i-i spuse cu ironie:

  ?Unul trebuie s? moar? mai ?ntai ca s? renasc? apoi, Ahi. ?i, dup? cum n-ai reu?it atunci s? m? ucizi, nici n-o s? po?i nicicand s? m? ?nvingi. Mai ales pentru c? eu ?i aceast? copil? ne complet?m ast?zi. Prin urmare: pan? data viitoare,” ?i surase privind ?n zare de unde se auzeau glasurile lui Boor ?i Island, strigandu-le pe Edda ?i Bestla. ?i, pan? Ahi s?-?i dea seama, el ??i ?mpreun? palmele, se ridic? ?n aer stand turce?te, iar dup? ce ?nchise ochii ?i-?i plec? u?or capul, disp?ru.

  This tale has been unlawfully lifted from Royal Road. If you spot it on Amazon, please report it.

  Asta-l f?cu pe Ahi s? r?cneasc? ca apucatul. Numai c?, v?zandu-i pe Boor ?i Island ap?rand la orizont ?i ?n?elegand mai ales c? nu era capabil s? lupte ?i cu ei, sp?l? putina, transformandu-se ?n cenu?? arzand. Astfel nu putu observa c? acel mic cub de ghea?? ?n care fuseser? ?nchi?i Bestla ?i Yahon reap?ru ?n acela?i loc.

  ***

  Strangand acel cub mic de ghea?? ?n man?, ochii lui Boor se umplur? de lacrimi ?n timp ce p??ea spre acel parau format de puterea Bestlei ?n acea lume de oglinzi v?zut? ?i de Samaya ?n ziua cand o v?zuse pe mica prin?es? pentru prima dat?. Dar se opri locului cand sim?i mana lui Island atingandu-i um?rul drept ?i-i mai ales cand acesta ?i spuse:

  ?Toate au un rost pe lumea asta, Boor. La fel l-a avut ?i Edda. Acum c? ?i-a ?mplinit acel rol pentru care-a fost n?scut?, s-o l?s?m s? se odihneasc? ?n pace.” Apoi ?i Island privi la acea ap? care se scurgea din ochii de cerneal? de pe palmele copilei.

  Auzind ?ns? suspinul lui Yahon, care murmur? trist: ?Edda, ?mi pare atat de r?u,” Island privi ?n dreapta unde st?tea Spiritul ?n aceea?i pozi?ie ?n care disp?ruse din fa?a lui Ahi ?i v?zu lacrimi udandu-i obrajii. Nu spuse ?ns? nimic, c?ci ?tia cat de apropia?i fuseser? Yahon ?i Edda cat aceasta fusese ?n via??, c?ci chiar dac? el ?l f?cuse pe Ahi s? cread? c? tr?ia ?n interiorul Bestlei nu era chiar a?a, c?ci el mai mult era ?n afara ei, protejand-o oarecum din umbr? ?i asta pentru c? ?tiuse mereu care era de fapt destul Eddei.

  Tres?rir? ?ns? cu to?ii cand se auzi glasul Eddei ?n jur, asemeni unui clinchet cristalin: ?sunt fericit? acum, Boor, fericit? c? a noastr? fiic? e bine ?i c? n-am r?nit-o. M?car pentru asta n-o s?-mi par? r?u dup? moarte. La fel s? nu-?i par? r?u nici ?ie c-am disp?rut astfel, c?ci m?car aici voi fi cu ea mereu ?i-i pot fi aproape.”

  Anume aceste cuvinte-l f?cur? pe Boor s? se apropie de apa paraului pe care-l atinse cu mana. Apoi lacrimi amare-i sc?ldar? ?i lui fa?a a?a cum se ?ntampla ?i cu Yahon. Dar, cand bra?ele micu?e ale Bestlei se ?ncol?cir? ?n jurul gatului lui, Boor o prinse ?n bra?e ?i-o stranse la piept. ?i, exact dup? asta, se auzi muzic? de leag?n cantat? de vocea Eddei ?n timp ce a ei copil? dormea deja cu capul pe um?rul tat?lui ei.

  ***

  ?La ce te gande?ti atat de profund?” ?l ?ntreb? Zeal pe Island, v?zandu-l cufundat ?n amintiri.

  ?La nimic ?n concret,” se gr?bi Island s? r?spund?. ?Doar ganduri care uneori m? prind ?n bra?e ?i nu m? las? s? respir. Dar… nimic important. ?i s? mergem acum, c?ci probabil ceilal?i sunt ?ngrijora?i pentru noi.” Dup? care Island se ridic? ?n picioare.

  ?Probabil c? ai dreptate!” Spuse Zeal cu voce trist?, c?ci ei i-ar fi pl?cut s? mai r?man? acolo, dar ?tia ?i c? era timpul s? se ?ntoarc? deja. Se ridic? apoi ?n picioare ?i intr? prima ?n p?dure, l?sandu-l pe Island ?n acela?i loc, privind zarea ceea neagr? despicat? de fulgere.

  ?Sephir, ?ntoarce-te la noi!” Murmur? Island cand sim?i c? Zeal nu-i aproape ca s?-i simt? ?ngrijorarea. ??i, chiar de ?tiu c? Dike ?i ceilal?i sunt acolo s? te ajute, eu totu?i sunt ?ngrijorat. ?i-mi pare totodat? ?i r?u c? nu ?i-am spus cat te iubesc cand te-am avut aproape. De aceea, scumpo, ?ntoarce-te la noi, ca s? te pot ?mbr??i?a strans ?i s?-?i ar?t cat te iubesc.” T?cu ?ns? ?i privi spre p?dure. O v?zu astfel pe Zeal a?teptandu-l. De aceea se ?ndrept? t?cut spre ea.

  Gandurile ?ns?, la fel ca ?i regretele, ?l luar? ?ns? ?n mrejele lor, c?ci erau ?i ele ?nc?p??anate la fel cum era el. De ce regreta Island? Pentru c? fusese dur mai mult cu Sephir, din cauza caracterului ei exploziv. De asta ?i-o tratase rece, vrand s?-i arate c?-i gre?it modul ei de-a face anumite lucruri. Dar… gre?ise ?ntr-un final el, de aceea ?i putea doar s? regrete ?n acele clipe c? nu f?cuse lucrurile altfel, cum ar fi vrut de fapt.

  ***

  De?i furia vantului se sim?ea ?nc? ?n jur ?i la fel se vedeau ?i rezultatele acelei nebunii de mai ?nainte, natura ?ncepu ?ncet-?ncet s?-?i revin?. Asta se vedea la firele mici de iarb? care-?i scuturau trupurile firave de pic?turi de ap?, la florile care-?i netezeau petalele dup? ce fuseser? ?ifonate de vantul n?prasnic, precum ?i la p?s?rile cerului a c?ror cantec se auzea deja ici ?i colo prin crang.

  Apoi atat florile, cat ?i iarba privir? ?n sus, la acel mic ghem ro?u care plutea ?n aer. ?i, de?i nimeni nu v?zuse c? acel ghem luase form? din fulgerele de pe cer, care nu erau decat ?ngrijorarea lui Boor pentru a sa fiic?, c?ci el trimisese acel mesager s? vad? de ea-i bine, florile ?i restul plantelor ?i vie?uitoarelor mici ce tr?iau pe acea campie privir? ca fermecate la el. Astfel, sub a lor privire, acel ghem lu? forma unui fluture multicolor care se ?ndrept? apoi spre p?durea aflat? nu departe de acea campie, urmat ?ndeaproape de privirea tuturor.

  ?i, ?n lumina vine?ie a cerului, care-?i revenea ?i el dup? furtun?, acel fluture multicolor era ca un simbol al salv?rii. De asta ?i r?sufla natura u?urat? pentru c? ?n?elese c? venise ?i timpul p?cii. Apoi, cand fluturele intr? ?n p?dure ?i disp?ru printre crengile copacilor, restul naturii se ?ntoarse la rutina ei zilnic?: care-?i scutura rochi?a ?ifonat?, care-?i cl?tea picioru?ele ?ntr-un bob de ap? sau doar priveau frumuse?ea cerului ?i mul?umeau Titanilor pentru c? supravie?uiser? ?i zilei aceleia.

  Fluturele ?ns?, dup? ce intr? ?n p?dure, nu se a?ez? pe vreo floare sau urc? printre crengile copacilor ca s? se odihneasc?. El continu? s? zboare tot mai mult ?i mai mult spre adancurile acelei p?duri pan? ajunse la o mic? poian? ?n mijlocul c?reia se vedea ceva fumegand. Abia acolo se a?ez? pe-o frumoas? floare violet?, ??i lipi ale sale aripi multicolore de-ale ei petale ?i privi cu aten?ie la ce se ?ntampla ?n jur f?r? s? fie de altfel v?zut.

  ?Nu pot s? cred c-a sfar?it astfel,” murmur? Nathaniel, a?ezat ?n pirostrii lang? acel mic morman de cenu?? neagr? fumegand?.

  ?Nici eu,” ?i r?spunse Dike care atinse ?n cele din urm? cap?tul acelei plase de lan?uri, care lu? foc ?n mana lui ?i apoi disp?ru. ?Dar… pentru toate este un motiv pe lumea asta. Iaca este unul ?i pentru care ?arpele Ian Gyar a sfar?it a?a.” Se ?ntoarse ?ns? brusc ?i privi spre dreapta auzind nechezat de cal. Astfel ?i v?zu pe Sephir ?i Baradar mergand de-o parte ?i de alta a lui Navarro, ?n timp ce Fenrir practic z?cea pe spatele calului. De asta se gr?bi Dike spre ei ?i-i ?ntreb? speriat: ?ce s-a ?ntamplat acolo, minikine? ?i de ce fiul meu e mai mult mort decat viu?”

  Baradar ?ns? ?l privi cu ochi speria?i, ?n timp ce Titanul atingea pulsul fiului s?u ?ncercand s? vad? cat de grav? era situa?ia. Dar, auzind balbaitul lui Baradar: ?noi… noi doar…,” Dike-l privi furios. Anume de asta ?i se trase minikinul mai ?n spate cu gand s? scape de-acolo cu fuga.

  Se opri ?ns? lovindu-se cu spatele de Nathaniel care-i ?n?elese trucul ?i-i ie?ise ?n cale. Apoi, privind ?n sus, Baradar v?zu fruntea ?ncruntat? a tan?rului care-i spuse: ?maestrul Dike ?i-a pus o ?ntrebare. Fii bun ?i r?spunde la ea ?nainte de a ?terge putina.”

  ?n loc s? r?spund? ?ns?, Baradar ridic? din umeri ?i privi apoi la Sephir, care, v?zandu-se luat? la ?ntreb?ri, ?i ?uier? printre din?i: ?acum eu trebuie s? r?spund sau cum?” ?i, vrand s? scape de acel interogatoriu, privi atent ?n ochii lui Nathaniel. V?zand ?ns? c? nu-l poate supune, se ?ncrunt?.

  Nathaniel ?ns? surase: ?au mai ?ncercat ?i al?ii, dar f?r? rezultat, c?ci magia voastr? cu mine nu func?ioneaz? se pare. De asta v? d? dureri de cap ori de cate ori ?ncerca?i.”

  Arogan?a b?rbatului ?ns? o provoc? pe Sephir care f?cu ca?iva pa?i spre el pus? pe har??. Se opri ?ns? cand Baradar p??i ?n fa?a ei. Apoi, privindu-l pe sub sprancene, ?l auzi spunandu-i: ?poate totu?i ajungem la un acord f?r? lupt?, aa? Cred c-a fost destul? durere pe ziua de azi. A?a c?, dac? nu vre?i s? atrage?i ?i al?i demoni cu care s? lupta?i iar, c?-s destui pe aici ?n ultima vreme, v-a? sugera s? ?ngropa?i securea r?zboiului ?i s? v? vede?i de treab?, c?ci…,” auzind ?ns? oftatul lui Fenrir, minikinul ?l privi. ?i, v?zand c? acela deschise ochii, Baradar ?i spuse vesel: ?bun venit la via??, fl?c?ule!”

  Lui Fenrir nu-i pl?cu ?ns? acea veselie. Dar nu spuse totu?i nimic, ci se mul?umi doar cu a morm?i ceva sub nas. Apoi, ajutat de Dike, cobor? de pe spatele lui Navarro ?i, privind spre Sephir ?i v?zand c? ea-i bine, murmur? fericit: ?m?car ea e bine. Asta-i deja u?urare.” O palm? peste ceaf? ?ns? ?l f?cu s? priveasc? furios spre taic?-su. V?zand ?ns? c? Dike era pe cale s?-i sar? ?n carc? ?i s?-l ?nve?e minte pentru c? riscase atat de mult f?r? s? fie nevoie, Fenrir for?? un ranjet ?i spuse: ?se mai ?ntampl? ?i la al?ii.”

  Dike ?ns? nu gust? gluma fiului. Dar n-apuc? el s?-i spun? tot ce avea pe suflet, c?ci fur? nevoi?i s? se trag? brusc ?n spate cand o matahal? neagr? se rostogoli ca o minge pan? la picioarele lui Navarro, zburand printr-un Portal care se deschise nu departe de ei. ?i, cand privir? to?i cu aten?ie la cea care se lovise de picioarele din fa?? ale calului, o v?zur? pe Tenebre.

  Aceasta ?ns? nu-i privi pe ei, ci se uit? ?n sus la Navarro care-o privea furios. ?i, ranjind, ?i spuse: ?f?r? sup?rare. N-am nimic cu tine, ci cu el,” ?i-i ar?t? cu capul spre Portal. Astfel, cand privir? cu to?ii ?ntr-acolo, ?l v?zur? pe Jar stand chiar ?n pragul Portalului celuia ?i sc?p?rand de furie.

  La vederea lui Jar, Dike murmur? extrem de uimit: ?Jar? Tu aici? Dar cum e posibil?”

  Spiritul ?ns? p?rea s? nu vad? ?i s? n-aud? nimic ?n jur, c?ci ochii s?i erau a?inti?i asupra lui Tenebre care-l privea ranjind, crezand c? odat? ce erau mai mul?i acolo, sc?pase de el. ?i acel Jar, ?n lumina albastru-?nchis a portalului, sem?na atat de mult cu Samaya. De asta ?i Fenrir aproape c? strig? numele surorii lui. Numai c? ?nghi?i numele cela ?n sec, cand auzi nechezatul lui Navarro, semn c? era extrem de furios. ?i, de?i era centrul aten?iei tuturor, Navarro nu-i privi pe niciunul. Calul ??i ?inu privirea a?intit? doar asupra lui Tenebre, care, ?n?elegand c?-i ceva necurat cu calul cela, vru s? se trag? ?n spate. Numai c? zbur? ?napoi prin Portal dup? ce Navarro-i d?du un ?ut ?n fund, chipurile ?dac? tot n-ai nimic cu mine, atunci du-te la el.” De lovit ?ns? nu-l lovi pe Jar, c?ci acela, v?zand-o zburand f?r? m?tur? ?napoi la el, se d?du ?n l?turi, iar ea trecu pe lang? el, privindu-l ?ngrozit?, c?ci ?n?elese prea bine c? de nu se aga?? de ceva love?te la sigur ceva ?n plin. Abia dup? aceea Jar ?ntoarse spatele celorlal?i ?i se lu? dup? ea, f?cand ?i lumina Portalului s? clipeasc? cand ?ncepu s? se ?nchid?.

  V?zand asta, Dike le strig? celorlal?i: ?ne vedem ?n ascunzi?ul cobrei! Eu… merg dup? ei pe aici!” ?i pan? ceilal?i s? realizeze ce-avea el de gand, Dike s?ri prin Portal cu doar secunde mai ?nainte ca acesta s? se ?nchid?.

  ?n urma lui r?maser? cinci perechi de ochi care clipeau ?ncet, ?ntrebandu-se ?n sinea lor ce fel de dr?covenie fusese ceea ce v?zuser?. De r?spuns ?ns? le r?spunse Navarro, care nechez? scurt ?i-i f?cu pe to?i s?-l priveasc?. Numai Nathaniel ?l privi pe sub sprancene, c?ci calul tocmai pe el ?l ?mpingea cu botul de la spate s? se urneasc? din loc, chipurile: ?a?i auzit cu to?ii ordinul maestrului Dike. Ce tot sta?i locului?”

  ?n?elegand totu?i mesajul calului pe care-l ?tia de-o via??, Sephir zambi. Se ?ncrunt? secunde dup? asta, auzindu-l pe Nathaniel morm?ind sup?rat: ?nu ?tiam c? ?i cobrele pot zambi.”

  ?Acum eu sunt de vin??” ?ntreb? Sephir, privindu-l pe Fenrir.

  Acela ?ns? doar surase ?i-i spuse cu glas blajin: ?nu-l lua ?n seam?. E doar invidios.” Apoi, lovindu-l u?urel pe Navarro pe spate, ?i d?du semnalul c?-i timpul s? porneasc? la drum.

  Se urni ?ns? doar el din loc, c?ci Navarro se apropie de Nathaniel care-l privea ?nc? sup?rat. ?i, forn?ind u?or lang? um?rul lui, c?ut? ?mp?care. ?Acum cau?i s? te pui bine cu mine?” ?l ?ntreb? Nathaniel pe un ton serios. Se surprinse ?ns? surazand, mai ales cand v?zu ochii blanzi ai calului a?inti?i asupra lui, chipurile: ?ce-ai cu mine de te superi? Nu-s decat un cal ?i-atat.” De asta ?i-i spuse apoi surazand: ?nu, fie pe-a ta! S? mergem!” Dup? care, um?r la um?r, pornir? ?n urma lui Fenrir.

  Pe cine-l mir? ?ns? cel mai mult acea nou? fr??ie legat? fu Baradar. Acesta, privi mai ?ntai crucit ?n urma celor trei din fa?a lor ?i apoi o ?ntreb? pe Sephir care mergea ?n stanga lui: ?nu c? Navarro asculta doar de tine ?i nu se ?mprietenea chiar cu to?i?”

  Sephir ?ns? schi?? un zambet, for?at ?ns?, c?ci nu-i pl?cu nici ei acea nou? prietenie. Spuse totu?i: ?am crezut ?i eu asta. Se pare ?ns? c? n?r?va?ul meu e mai moale la suflet decat am crezut.”

  Fenrir ?ns?, care r?mase ?n urm? tocmai pentru ca s? aud? ce tot se ?u?oteau Sephir ?i minikinul, spuse ?n glum?: ??i cineva din noi e gelos se pare.” Dar, cand o v?zu pe Sephir sup?randu-se, doar ?i zambi frumos, o apuc? de man? ?i-o trase dup? el, c?ci nu voia s-o lase singur? acolo.

  Aceast? reac?ie a lupului ?l f?cu pe Baradar s? se plesneasc? cu palma peste frunte. Apoi, d?du din cap cu repro? ?i bomb?ni un: ??i eu care credeam c? tinere?ea s-a dus deja. Ne joac? totu?i feste se pare.” ?i, surazand, ?i urm? pe cei patru care erau deja destul de mult ?n fa?a lui.

  ***

  ?n clipa ?n care Dike s?rise prin Portalul lui Jar, nu calcul? bine energia folosit? ?i se v?zu ?n cele din urm? ducandu-se dea berbeleacul direct ?n v?g?una lui Tenebre. ?i, tot datorit? acelei energii care nu-l ajuta deloc acolo, Titanul se opri abia dup? ce se lovi puternic de pere?ii copacului, f?candu-l ?i pe acela s? se cutremure la fel de tare precum de dureros sim?ise el lovitura ?n oase.

  ?Asta a fost dur?,” bomb?ni Titanul, ridicandu-se pe ?ezute ?i scuturand din cap ca s-alunge ame?eala. Dar, cand privi ?n jur, v?zu c? acolo nu era nimeni. Doar tor?ele ?n form? de cobr? ardeau pe pere?i, iar lumina lor tremura u?or, semn c? pe undeva pe acolo era o intrare prin care p?trundea aerul. Cel nelini?tea ?ns? pe el era faptul c? ?n v?g?una ceea nu era nici ?ipenie, de?i era sigur c? Jar ?i Tenebre ajunser? anume acolo ?i ei. De aceea, ridicandu-se ?n picioare, privi atent ?n jur ?i ?ntreb?: ?unde s-au dus ??tia totu?i?”

  Dar… niciun r?spuns. De asta stramb? din nas ?i din cauza faptului c? locul cela i se p?ru al naibii de obi?nuit. Mult prea obi?nuit pentru gustul lui. De aceea, ca s? vad? totu?i unde era, ?nchise ochii ?i-?i trimise ochiul min?ii ?n afara acelei v?g?uni. ??i d?du astfel seama c? se afla ?n scorbura unui copac secular, extrem de gros, undeva ?n p?durea Tenebre, c?ci sim?ea destul de bine prezen?a ei ?n acea p?dure. ?n special realiz? unde se aflau din cauza cobrelor ce se vedeau peste tot prin copaci: ?ncol?cite de crengi sau tarandu-se pe trunchiuri.

  ?A naibii viper?,” bomb?ni Titanul ?n?elegand unde era. Dup? care deschise ochii ?i privi iar cu aten?ie ?n jur. Astfel ?i fu dat s? vad? c? pe lang? pere?ii acelei v?g?uni se vedeau parte din r?d?cinile copacului, ?n timp ce de-a lungul acelor pere?i se vedeau diverse poli?e pe care se vedeau sticlu?e cu diferite lichide colorate ?n ele precum ?i c?r?i antice de magie. ?Dup? cum am spus: dracul tot la r?u se trage ?i Tenebre la prostii.” Dup? care-?i ?ndrept? privirea spre acea mas? mare de lemn, din mijlocul acelei v?g?uni, deasupra c?reia se vedea un mare recipient de sticl?, c-o cobr? ce p?rea moart? ?n ea, plutind la o mic? ?n?l?ime deasupra mesei.

  Anume acel recipient ?l f?cu pe Dike s? se apropie de mas?. Apoi se ?nvarti ?n jurul ei ?ncercand s? ?n?eleag? care era treaba cu cobra ceea, c?ci nu credea el c-o ?inea Tenebre acolo doar ca s? aib? la ce se uita cand se plictisea. ?n special ?i era lui curios faptul c? cobra plutea ?n interiorul acelui recipient f?r? ai atinge marginile de sticl?.

  Dar, tot ?nvartindu-se ?n jurul mesei ?i cu ochii pe cobr?, nu se uit? pe unde calc? ?i se ?mpiedic? cat de curand de un mic scaun de lemn. ?i, ca s? nu cad?, d?du s? se apuce de mas?. Se apuc? ?n cele din urm? de un material negru ce p?rea s? pluteasc? ?n aer, iar cand ?l trase dup? el, ?n c?dere, descoperi astfel Palantirul lui Tenebre, care avea m?rimea unui glob geografic de m?rimi mici ?i care plutea ?n aer deasupra unei f?clii ce ie?ea din podeaua acelei v?g?uni ?i care ardea c-o lumin? negru ro?ietic?.

  ?Asta ce dr?covenie mai e?” Se ?ntreb? Titanul, ridicandu-se de jos. ?i, f?r? s? realizeze asta, atinse Palantirul cu mana stang?. Anume acea atingere-l f?cu s? simt? o durere ascu?it? ce-i spintec? parc? capul. De aceea ?i-?i retrase brusc mana. Apoi, ?n timp ce ?ncerca s?-?i vin? ?n fire, avand ochii ?nchi?i, v?zu imaginea p?mantului ?n fl?c?ri ?n timp ce doi ochi de foc se vedeau arzand undeva ?ntre cerul negru ca c?trana ?i p?mantul parjolit.

  Dar, de?i acei ochi erau asem?n?tori Haosului, lui Dike i se p?rur? ei totu?i stranii. De aceea, pentru ai vedea mai bine, f?cand totu?i abstrac?ie de durerea de cap insuportabil? sim?it? mai devreme, Dike atinse iar Palantirul. Astfel se p?trunse ?ntr-o lume complet cufundat? ?n ?ntuneric. Doar la ?nceput ?ns?. ?i, stand ?n acel vid cum i se p?rea lui, Dike sim?i cum se ?nvarte cu el p?mantul. Apoi, dintr-o dat?, ?ntunericul fu alungat de fl?c?ri asem?n?toare fulgerelor ?i el se v?zu ?n mijlocul pr?p?dului sub form? de foc care ?nghi?ea p?mantul.

  Totu?i el c?ut? nu s? vad? cat distruse acel foc, ci ochii care nu se vedeau nic?ieri. ?i, cand sim?i o stranie pulsa?ie ?n aer, ?n partea unde p?rea s? fie vestul, Dike-?i a?inti privirea anume acolo. Astfel, dup? mai multe momente de privit acolo, dar de v?zut doar scantei de foc ?i fum, acei ochi de mai ?nainte se conturar?, sc?p?rand. Apoi, una cate una ap?rur? ?ase cozi de foc ?i abia dup? aceea se contur? trupul unui uria? demon negru: de la picioare spre cap. ?i, cand ?i ale lui coarne ?n fl?c?ri fur? conturate, acel demon ranji. Apoi se aplec? pu?in de spate ?i, privind ?n ochii Titanului, spuse:

  ?Maestre Dike, ce onoare s? v? vedem pe aici. Dup? mii ?i mii de ani de desp?r?ire.” Dup? care demonul ?ncepu a rade ?n hohote, iar Dike ?n?elese astfel c? vorbea de fapt cu Eris, de?i ea folosea glasul lui Mannar.

  De asta ?i schi?? Dike un ranjet. Apoi, privind ?n jur, spuse: ?nici nu m? mir? s? te g?sesc astfel, Eris, c?ci doar pe tine te duce capul la astfel de r?ut??i.” Apoi, pocnind din degete, Dike alung? acel miraj al P?mantului ?n fl?c?ri ?i v?zu c? se aflau de fapt ?n ?ndep?rtatul Mā?s?ar Kēlaksi. ?i, cand privi cu aten?ie ?n fa?a lui, o v?zu pe Eris ridicandu-se ?n picioare ?i la fel auzi z?ng?nitul lan?urilor care-o ?ineau captiv? acolo.

  ?Ce onoare!” Spuse ea ?n batjocur?. Dup? aceea, cand se ridic? cat de lung? era ?i-?i ?ndrept? spatele, privi la acel soare palid ce se vedea pe cer. De aceea privi ?i Dike ?ntr-acolo, dar pe el nu-l impresion?. Ci doar se mir? s-o aud? spunand: ?m?car acum ?n?elegi c? ?i-ai ales gre?it st?panul, Dike, c?ci acel Haos pe care-l sluje?ti nu-i decat o energie pe moarte. Eu ?ns? sunt viitorul. De aceea, de mi te al?turi, pot face din tine rege,” ?i ochii ei se a?intir? iar asupra lui Dike.

  Acesta ?ns?, privind atent la nisipul care sc?p?ra sub talpa ?nc?l??rilor sale, zambi. Apoi spuse: ?rege? Unul care domne?te din umbra ta? Ei bine, mai bine ard lumea cu propriile maini decat s-o las la picioarele tale.”

  ?Oare?” ?ntreb? Eris cu ?iretenie ?n glas. ?Vei fi tu capabil s?-?i ucizi urma?ii cu propriile maini? Nu, nu cred, de?i spui vorbe mari, maestre. De ce? Pentru c? ?nc? nu e?ti capabil de r?u. Dar dac? mi te al?turi…” ?i ea-?i arunc? dintr-o dat? mana spre el, cu gand s?-l ?n?face ?i s?-l rup? buc??i strangandu-l ca pe-o ganganie ?n pumn. Doar c? r?cni de durere cand mana ei lovi marginile Palantirului, c?ci Dike continua ?nc? ?n acea scorbur? de pe p?mant, pe cand ea era ?n ?ndep?rtatul Mā?s?ar Kēlaksi. Astfel, sim?ind durerea p?trunzandu-i prin tot corpul, Eris ??i mi?c? t?lpile pe nisipul acela de foc, sim?ind c-o arde. De aceea, tocmai pentru c? sim?ea atat de mult durerea ?n corpul ei, deschise larg gura ?ncercand s? ?nghit? lumea prin acel Palantir.

  Anume aceast? imagine a lui Eris nebun? ?l f?cu pe Dike s? fie oarecum vr?jit ?i supus. Dar reveni dintr-o dat? la realitate cand materialul negru pe care el ?l luase de pe Palantir fu aruncat ?napoi deasupra Palantirului de mana lui Jar. Apoi Spiritul p??i ?ntre el ?i Dike, privindu-l atent pe Titan, care-l ?ntreb? ?ntr-un final: ?De ce e?ti tu aici, Jar? ?i de ce ar??i ca Samaya?”

  ?Pentru c? ea ?i eu suntem un ?ntreg acum. ?i, cum ea nu-?i poate folosi ?ntreaga putere d?ruit? ei de p?rintele Haos, sunt eu aici. Vom fi desp?r?i?i ?ns? ?n clipa ?n care ea va reu?i s? treac? de acea mare ?ncercare.”

  ??ncercare? Ce fel de ?ncercare?” ?ntreb? Dike ?ncurcat.

  Jar ?ns? d?du din cap c? nu ?tie. Spuse apoi cu preocupare ?n glas: ??tiu doar c? Mannar va fi curand eliberat din a sa temni?? ?i atunci lumea va arde la fel cum ?i-a ar?tat-o Eris numai ce. De aceea ?i-s eu aici: ca s-o ?mpiedic pe Tenebre s? adune putere.”

  ?Tenebre adun? putere? Pentru ce?”

  ?Nu ?tiu. ?nc?. Dar am putut afla totu?i c? pare s? fie dup? cele 3 elemente care vor deschide Poarta spre Aeon.” Apoi Jar privi cu aten?ie la Dike care p??ea ?ncolo ?i ?ncoace prin acea ?nc?pere, extrem de ganditor.

  ?Dar… de asta se ?ntampl? ?i Tenebre deschide poarta Aeonului… atunci Eris va fi salvat?,” ?i Dike privi ?n ochii lui Jar.

  ?A?a e, c?ci de Poarta Aeonului va fi deschis? se va ?ncepe profe?ia, cea care ne va ucide pe to?i ?i na?terea Celui Unic va fi ?ntarziat?.”

  ??ntarziat? nu, Jar. ?mpiedicat?, c?ci de Eris triumf?, cel Unic nu va fi n?scut nicicand din oameni ?i nici Themis nu va fi restabilit?. Iar de asta se ?ntampl?… r?ul ne va vana pretutindeni.”

  ??i ai dreptate, maestre. Dar, conform profe?iei Timpurilor, Cel Unic nu va na?te doar din oameni, ci din oameni ?i lupi. Dar… sunt totu?i confuz, c?ci de?i atat Samaya, cat ?i Fenrir sunt jum?tate oameni, jum?tate lupi, nu simt energia Celui Unic la niciunul din ei. ?i… acea energie o simt mai bine decat nimeni altul, maestre Dike, c?ci e ceva ce-am sim?it ?nc? fiind ?n Aeon, cand Moirae au primit ordinul s? ?eas? firul destinului acestuia, ?i a fost asta porunca Haosului.”

  Dike se cutremur? dintr-o dat? ?i murmur?: ?Moirae! Cum de nu m-am gandit la asta?! Dac? mergem s? le vedem pe cele trei urzitoare atunci vor fi nevoite s? ne dezv?luie viitorul. Doar astfel…”

  ?Ba nu, maestre. ?tii prea bine c? Moirae nu-s de partea noastr?. De fapt n-au fost nicicand, c?ci ?tii ?i tu ca ?i to?i restul c-au fost ?n stare s? fure ap? din Fantana Adev?rului chiar ?n ziua cand au fost aduse pe lume. De aceea ele-s dup? nemurire, nu dup? adev?r.”

  ?Atunci s? profit?m de asta” rosti Dike hot?rat. Dup? care zambi viclean. ?De vor nemurire, s? le-o d?m atunci. Chiar ?i dac? o s? fie doar o promisiune.” ?i, furios, Dike arunc? Palantirul de p?mant, sp?rangu-l ?n trei p?r?i egale. Astfel putu vedea clar, reflectat pe toate trei p?r?ile lui, aceea?i imagine: intrarea ?n Grota Arkadia, de pe muntele Kyllini. Dup? care-i spuse lui Jar, privindu-l: ?s? mergem acolo!” ?i, dup? ce Jar arunc? materialul negru peste cele trei buc??i de Palantir, ie?ir? ?mpreun? din acea v?g?un?, trecand prin peretele copacului.

  Astfel, datorit? faptului c? nu privir? ?n spate, niciunul nu v?zu c? Palantirul ??i rec?p?t? vechea form? ?i ?ncepu a pluti ?n acela?i loc unde-l g?sise Dike. ?i, cand se l?s? lini?tea, vocea Palantirului spuse: ?e liber, st?pan?! Te po?i ar?ta!” Iar ea ie?i din acea cobr? din recipientul de sticl? ?i-?i form? trupul lang? Palantir, din fum.

  Apoi, cand fu total format? din acel fum controlat de-a ei putere, Tenebre privi spre poarta ceea invizibil? prin care ie?iser? Dike ?i Jar ?i zambi, c?ci ?i reu?ise s? se ascund? ?i s? se salveze. De fapt trebuia s?-i fie recunosc?toare lui Navarro pentru ?ansa ei, c?ci atunci cand o lovise cu copita ?i d?du ?ansa s? ajung? chiar lang? mas?, de care chiar dac? se lovise violent m?car nu suferise. Apoi, auzind glasul ?nfuriat al lui Jar care-o striga, privi ?n sus ?i, v?zand cobra, se ascunse ?n ea, transformandu-?i trupul ?n fum.

  Jar ?ns?, ajuns ?n interiorul vizuinii ei, o c?ut? pretutindeni. ?i, ca s?-l ?ndep?rteze de acolo, Tenebre folosi trucul vocii care colinda singur? locurile. Astfel reu?i s?-l fac? pe Jar s-o caute ?nnebunit ?n alt? parte. Dar nu putu nici astfel sc?pa, c?ci venise apoi Dike ?i urm? ce urm?.

  Totu?i discu?ia dintre Jar ?i Dike fu ceva folositor pentru ea. De asta descoperi Palantirul ?i, privind la chipul lui Eris reflectat pe a lui suprafa?? ro?ie, ?i spuse: ?ne-au spus secretul lumii f?r? s? fi cerut asta. De aceea, de vrem s? reu?im ?i s?-l eliber?m pe Mannar ?i de asemenea pe tine, trebuie s? g?sim cele trei elemente ?i s? deschidem poarta Aeonului ?naintea lor.”

  Eris ?ns? d?du din cap c? nu. Apoi spuse: ?s? nu ne gr?bim totu?i, c?ci acea Poart? singure n-o s-o g?sim. De ce? Pentru c? doar cei care-au creat-o o pot g?si.”

  ?Atunci? Ce s? facem? Nu putem sta ?i a?tepta doar ca ei s? profite de pe urma muncii noastre de milenii, mam?.”

  ?Desigur c? nu, fiica mea. Totu?i… ai r?bdare. Toate la timpul lor.”

  ?Dar, mam?, cum po?i vorbi astfel, atat de calm, cand ?tii cat de tare arde nisipul Mā?s?ar Kēlaksi? Sim?i asta de fiecare dat? cand ??i mi?ti trupul pe el. De aceea ar trebui s? fii tu cea care s? se gr?beasc? ?i…”

  ??i? La ce-mi va folosi graba, Tenebre? M-am gr?bit odat? ?i am e?uat, atunci cand mi-am trimis inima pe p?mant. De data asta am de gand s? a?tept ca s? ?nving. ?i, ca s? facem asta, ascult? ce-am pl?nuit…”

  Cele spuse de Eris lui Tenebre se auzir? totu?i doar ca un murmur ne?n?eles, cuvinte rostite ?ntr-o limb? antic?. Totu?i, cu fiecare ?oapt?, Palantirul str?lucea tot mai tare ?i mai tare, iar ?n locul imaginii lui Eris se v?zu cea a lui Dike apropiindu-se de Fenrir ?i restul. Apoi, acea imagine fu ?nlocuit? de cea a lui Mayar ?i Samaya care devenir? una ?i t?iar? astfel capul lui Eris pe un camp de lupt?.

  De asta ?i ?uier? Eris printre din?i: ?acesta-mi este c?l?ul, Tenebre. De aceea cred c-ar trebui s? ne ocup?m mai ?ntai de ea.”

  ?Atunci permite-mi s? fiu eu cea care o r?pune,” spuse Tenebre ?ncrezut? ?i extrem de mul?umit? de sine. Dup? care, atingand Palantirul cu ambele palme, schimb? imaginea reflectat? pe el. Astfel v?zu cum Siarii ?i Samaya ajunser? ?n fa?a Grotei imense ?n care aveau de gand s? se ascund?. Dar, de parc? ar fi sim?it o stranie chemare venind de undeva, Samaya privi la cerul negru ca c?trana pe care se vedea un soare ro?u. ?i, cat de curand, ??i pierdu cuno?tin?a.

  V?zand-o c?zand ?i f?r? s? se ridice mai apoi, Island, Bestla, Yellen ?i to?i restul fugir? spre ea s? vad? ce se ?ntampl?. Dar de?i se auzea atat de clar rasul lui Eris din ?ndep?rtatul Mā?s?ar Kēlaksi se pare c? niciunul din ei nu era capabil s?-l aud?.